Romans 1
1 Pavel, sclav al lui Isus Cristos, chemat să fie apostol și selectat pentru proclamarea Veștii Bune a lui Dumnezeu.
2 Această Veste Bună fusese deja promisă de El în sfintele Scripturi prin intermediul profeților Săi.
3 Ea se referă la Fiul Lui, care din punct de vedere omenesc, este un descendent al lui David.
4 Dar în legătură cu spiritul sfințeniei, prin faptul că a înviat, El a fost confirmat convingător ca Fiu al lui Dumnezeu. Desigur, vă vorbesc despre Isus Cristos, Stăpânul nostru.
5 Prin El am primit harul și slujba de apostol; pentru ca având în vedere numele Său, să aduc toate națiunile la credința care produce ascultarea (de Dumnezeu).
6 Între aceste națiuni ale lumii, sunteți și voi, care ați fost chemați să aparțineți lui Isus Cristos.
7 Deci vouă, tuturor celor care trăiți ca iubiți ai lui Dumnezeu în Roma și care sunteți chemați să fiți sfinți, vă transmit har și pace de la Dumnezeu – Tatăl nostru – și de la Stăpânul Isus Cristos.
8 Mai întâi, având în vedere faptul că aveți o credință care este cunoscută în toată lumea, (vreau să știți că) Îi mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toți.
9 Dumnezeu, căruia Îi slujesc în spiritul meu proclamând Vestea Bună a Fiului Său, îmi este martor că totdeauna vă amintesc în rugăciunile mele.
10 Astfel, cer ca în acord cu dorința lui Dumnezeu, să am oportunitatea de a veni la voi.
11 Îmi doresc să vă (re) văd și să beneficiați astfel împreună de vreun dar spiritual pe care (aș putea) să vi-l ofer pentru edificarea voastră (spirituală).
12 În acest mod ne-am putea încuraja reciproc prin credința pe care o avem fiecare.
13 Fraților, vreau să vă informez acum despre faptul că de mai multe ori am intenționat să vin ca să constat între voi vreun rezultat remarcabil, așa cum am procedat și cu (acele comunități de creștini dintre) celelalte națiuni. Dar până acum am fost obstrucționat.
14 Eu sunt dator (să proclam Vestea Bună) atât grecului, cât și celui care nu aparține lumii educate; atât filosofului, cât și celui neimplicat în filozofie.
15 Astfel, sunt disponibil să vă proclam Vestea Bună și vouă, celor care trăiți în Roma.
16 Mie nu îmi este rușine de (faptul că proclam) această Veste Bună – pentru că vorbește despre ce poate să facă Dumnezeu pentru salvarea fiecăruia care crede (mesajul ei), deși este prezentată întâi iudeului, apoi grecului.
17 Ea revelează faptul că omul este considerat corect în relația lui cu Dumnezeu (inițial) prin credință și continuă să fie așa (până la sfârșit) tot prin credință. De fapt, așa este și scris în Scripturi: „Cel (considerat) corect, va trăi prin credință!”
18 Dumnezeu Își revelează mânia din cer împotriva oricărei fapte (omenești) care Îl necinstește și împotriva oricăror nedreptăți ale oamenilor care obstrucționează astfel adevărul prin comiterea lor.
19 El procedează așa cu ei, pentru că tot ce se poate cunoaște despre Sine, deja le-a revelat și le este cunoscut.
20 Chiar de la început, Dumnezeu le-a facilitat (oamenilor) perceperea existenței Sale prin (dovada oferită de) acele însușiri invizibile – forța eternă și divinitatea Lui – revelate în Creație. Astfel, oamenii nu au nicio scuză,
21 având în vedere faptul că deși L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu și nici nu I-au mulțumit. Așa au ajuns să fie preocupați cu gânduri nesemnificative, iar inima le-a fost întunecată de propria lor nepricepere.
22 Pretinzând (cu aroganță) că sunt înțelepți, au înnebunit.
23 Au înlocuit gloria Dumnezeului etern cu o imagine care reprezintă oameni muritori, păsări, animale care merg pe patru picioare și reptile.
24 În consecință, Dumnezeu i-a lăsat să fie conduși de dorințele imorale pe care inima lor li le cerea satisfăcute; și așa au ajuns să își dezonoreze corpurile între ei.
25 Au pus minciuna în locul adevărului lui Dumnezeu, slujind și închinându-se creaturii în locul Creatorului care merită să fie lăudat pentru eternitate. Amin.
26 În urma acestor fapte, Dumnezeu i-a lăsat să fie devorați de dorințele lor rușinoase. Astfel, femeile au practicat relații sexuale anormale în locul celor naturale;
27 iar bărbații, în mod asemănător, au înlocuit relația sexuală normală (cu femeia) cu aceea care se practică între ei. Dominați de dorințele lor (păcătoase), au comis acte sexuale rușinoase unii cu alții și au primit în ei înșiși pedeapsa pe care o meritau pentru perversiunea lor.
28 Pentru că au refuzat să păstreze pe Dumnezeu în cunoașterea lor, El i-a lăsat să suporte consecințele propriei lor minți depravate. Și astfel au ajuns să facă lucruri interzise.
29 Așa au devenit plini de nedreptate, de răutate, de lăcomie și de ură, de invidie, de crime, de certuri, de înșelăciuni și de acțiuni motivate de răutate. De asemenea, sunt bârfitori,
30 calomniatori, manifestând ură față de Dumnezeu, obraznici, aroganți, lăudăroși, inventatori de rele, neascultători de părinți,
31 aberanți în gândire. Ei nu își respectă promisiunile, nu manifestă dragoste față de alții și sunt fără milă.
32 Deși știu că Dumnezeu a decis în mod corect că cei care fac aceste fapte merită moartea, ei nu numai le comit, ci îi și aprobă pe cei care le practică.