Revelation 12
1 În cer a fost un mare semn atunci când a apărut o femeie învăluită în soare. Ea avea luna sub picioare și purta pe cap o coroană cu douăsprezece stele.
2 Era însărcinată și striga din cauza durerilor și chinului pe care îl avea înaintea nașterii.
3 Apoi a fost în cer un alt semn atunci când și-a făcut apariția un mare dragon roșu cu șapte capete și zece coarne, având câte o coroană pe fiecare dintre capete.
4 El târa cu coada a treia parte dintre stelele din cer și le arunca pe pământ. Apoi a venit înaintea femeii care urma să nască, intenționând ca atunci când i se va naște copilul, să i-l mănânce.
5 Copilul pe care l-a născut aceasta, a fost băiat. El urma să conducă toate națiunile lumii cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu, (chiar) la tronul Său.
6 Apoi femeia a fugit în deșert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită o mie două sute șaizeci de zile.
7 În cer a fost și un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu dragonul și cu îngerii lui,
8 care au fost învinși. Astfel, pentru ei nu a mai fost loc în cer.
9 Marele dragon – șarpele care are o proveniență străveche, adică cel numit Diavolul și Satan, acela care înșală întreaga omenire – a fost aruncat pe pământ. Și împreună cu el, au fost aruncați și „îngerii” lui.
10 Am auzit o voce care striga cu mare intensitate, zicând: „Acum a venit salvarea, forța și Regatul Dumnezeului nostru; iar Cristos, care este Trimisul Său, Își exercită autoritatea. Acuzatorul fraților noștri – cel care atât ziua cât și noaptea îi reclama înaintea Dumnezeului nostru – a fost aruncat!
11 Ei l-au învins datorită sângelui Mielului și prin faptul că și-au riscat viața mărturisind Cuvântul Său.
12 Deci să se bucure cerul și cei care locuiesc în el! Dar vai de tine, pământ; și de tine, mare; pentru că Diavolul a coborât la voi plin de mânie, știind că nu mai are decât puțin timp!”
13 Când a văzut dragonul că a fost aruncat pe pământ, a început să o urmărească pe femeia care născuse acel băiat.
14 Ei i s-au dat două mari aripi de vultur, ca să zboare până în deșert, unde urma să fie hrănită trei perioade și jumătate de timp, protejată de intențiile dragonului.
15 El a aruncat apă ca un râu din gura lui, încercând să facă astfel rău femeii.
16 Dar pământul a ajutat-o, absorbind râul pe care îl aruncase dragonul din gură spre ea.
17 Atunci dragonul s-a mâniat pe femeie și s-a dus să lupte cu oamenii rămași ca urmașii ai ei. Aceștia sunt cei care ascultă de poruncile lui Dumnezeu, fiind stabili în mărturia lor pentru Isus.
18 Apoi (dragonul) a stat pe (nisipul de pe) malul mării.