1Nu noi, Doamne, nu noi merităm; ci numele Tău merită (și trebuie) să fie glorificat – pentru bunătatea Ta și pentru consecvența caracterului Tău!
2De ce să zică celelalte popoare (despre noi): „Unde este Dumnezeul lor?”
3Dumnezeul nostru este în cer; și face tot ce vrea!
4Idolii lor sunt făcuți din argint și din aur. Ei sunt lucrarea mâinilor omenești.
5Au gură, dar nu vorbesc; au ochi, dar nu văd;
6au urechi, dar nu aud; au nas, dar nu pot mirosi;
7au mâini, dar nu pot pipăi; au picioare, dar nu pot umbla cu ele; și nu pot produce niciun sunet din gâtul lor…
8La fel (de ridicoli) sunt cei care îi fac și toți aceia care se încred în ei!
9Israel să se încreadă în Iahve – pentru că El este ajutorul și apărarea lui!
10Familia lui Aaron să se încreadă în Iahve – pentru că El este ajutorul și apărarea lui!
11Cei care se tem de Iahve, să se încreadă în El – pentru că (numai) Iahve este ajutorul și apărarea lor!
12Iahve Își amintește de noi; și (ne) dă binecuvântare: El îi binecuvântează pe urmașii lui Israel. Iahve binecuvântează casa lui Aaron.
13Iahve îi binecuvântează pe cei care se tem de El – de la cei mici până la cei mari.
14Iahve să vă înmulțească – pe voi și pe fiii voștri!
15Să fiți binecuvântați de Iahve care este Creatorul cerului și al pământului.
16Cerul este al lui Iahve; dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
17Nu morții Îl laudă pe Iahve, nici cei care au ajuns în tăcere;
18ci noi Îl vom binecuvânta pe Iahve, de acum și până în eternitate. Lăudați-L pe Iahve!