Psalms 102
1 Doamne, ascultă rugăciunea mea! Doresc să se audă până la Tine când strig (cerând ajutor)!
2 Nu Îți ascunde fața de mine în ziua în care sunt în dificultate! Apleacă-Ți urechea spre mine. Când strig, răspunde-mi imediat!
3 Zilele mele dispar ca fumul. Oasele îmi ard ca jarul.
4 Sunt tăiat ca iarba; și mă usuc. Uit să îmi mănânc pâinea…
5 Din cauza oftărilor mele, mi s-au lipit oasele de carne.
6 Sunt ca o bufniță din deșert. Am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
7 Stau treaz – ca o pasăre singură pe acoperiș.
8 În fiecare zi, dușmanii mei mă ridiculizează. Cei care râd de mine, mă blestemă.
9 Am ajuns să mănânc cenușă în loc de pâine; și îmi amestec băutura cu lacrimi!
10 Aceste lucruri se întâmplă din cauza mâniei Tale și a dezastrului pe care mi l-ai făcut; pentru că Tu m-ai ridicat și (apoi) m-ai aruncat.
11 Zilele mele sunt ca umbra înserării; și mă usuc ca iarba.
12 Dar Tu, Doamne, tronezi pentru totdeauna. Amintirea Ta durează din generație în generație.
13 Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion, pentru că e timpul să îți manifești bunătatea față de el. Tocmai a venit vremea pentru acest lucru!
14 Slujitorii Tăi au respect pentru pietrele Sionului și le este milă de pământul lui.
15 Celelalte popoare se vor teme de numele lui Iahve; și toți regii pământului vor elogia gloria Lui –
16 când Iahve va construi Sionul și Se va revela în gloria Sa.
17 El va răspunde rugăciunilor celor săraci și nu le va desconsidera.
18 Să se scrie despre aceste lucruri pentru viitoarea generație, pentru ca poporul care se va naște, să Îl laude pe Iahve!
19 El ține totul sub control din înălțimea sfințeniei Sale. Iahve privește din cer pe pământ,
20 ca să ia în considerare oftările prizonierilor și să îi elibereze pe cei care au fost condamnați la moarte.
21 Numele lui Iahve va fi proclamat din Sion; și lauda Lui se va propaga din Ierusalim –
22 atunci când se vor strânge popoarele și regatele ca să Îi slujească lui Iahve.
23 El mi-a redus forța pe drum (ul vieții) și mi-a scurtat zilele.
24 Astfel, eu am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele! Mă adresez Ție, Cel ai cărui ani țin continuu din generație în generație.
25 Tu ai înființat la început pământul; iar cerul este lucrarea făcută de mâinile Tale.
26 Ele vor dispărea; dar Tu rămâi. Toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe o vestimentație; și vor trece.
27 Dar Tu rămâi Același; și anii Tăi nu se vor termina!”
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui țara; și urmașii lor vor rămâne înaintea Ta.