1Omul care nu se duce (să participe) la discuțiile și deciziile celor răi, care nu se oprește pe drumul celor păcătoși și care nu se așază pe scaunul celor aroganți, este fericit.
2Satisfacția lui este legea lui Iahve; și atât ziua cât și noaptea se gândește la ea (și o studiază).
3El este ca un pom sădit lângă niște izvoare de apă: își produce fructele la timp și (niciodată) nu i se veștejesc frunzele. Acel om prosperă în tot ce face!
4Dar cu oamenii răi nu se întâmplă la fel. Ci ei sunt ca pleava suflată de vânt în toate direcțiile.
5Astfel de oameni nu pot sta în picioare la judecată, exact cum nici cei păcătoși nu pot să reziste în adunarea celor corecți.
6Se întâmplă așa pentru că Iahve cunoaște (și aprobă) comportamentul celor corecți. Dar pe cei răi îi duce la dezastru propriul lor comportament.