Bible

1 Atunci toată adunarea a început să țipe; și în acea noapte, poporul a plâns. 2 Toți israelienii au protestat verbal împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. Întreaga adunare le-a zis: „Ar fi fost mult mai bine dacă am fi murit pe teritoriul Egiptului sau în acest deșert! 3 De ce ne aduce Iahve în această țară? Ca să cădem omorâți de sabie? Soțiile noastre și copiii noștri vor ajunge prada lor! Nu ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?” 4 Și astfel, ei au zis unul altuia: „Să ne alegem un conducător și să ne întoarcem în Egipt!” 5 Atunci Moise și Aaron au căzut cu fața la pământ înaintea tuturor israelienilor care erau adunați acolo. 6 Iosua – fiul lui Nun – și Caleb – fiul lui Iefune – doi dintre cei care merseseră și spionaseră țara, și-au rupt hainele (de pe ei); 7 și au zis întregii adunări a israelienilor: „Țara pe care am parcurs-o cu picioarele noastre ca spioni, este un teritoriu excepțional de bun. 8 Dacă Iahve ne va agrea, ne va duce acolo și ne-o va da. Ea este o țară în care curge lapte și miere! 9 Dar nu vă revoltați împotriva lui Iahve; și să nu vă fie frică de poporul care este acolo. Pentru că «îi vom înghiți de vii»! Ei nu mai au nicio protecție; dar Iahve este aliatul nostru! Nu vă speriați de ei!” 10 Apoi întregul popor care era adunat, a decis să îi omoare cu pietre. Atunci a apărut gloria lui Iahve înaintea israelienilor, la cortului Întâlnirii. 11 Iahve i-a zis lui Moise: „Până când Mă va desconsidera acest popor? Până când vor refuza să creadă în Mine, în ciuda tuturor minunilor pe care le-am făcut între ei? 12 Îi voi lovi cu epidemie și îi voi distruge. Apoi voi dezvolta din tine un popor mai mare, care va avea o mai mare forță decât acesta!” 13 Dar Moise i-a zis lui Iahve: „Egiptenii vor auzi ce se va fi întâmplat, după ce constataseră inițial forța Ta pe care ai folosit-o atunci când i-ai scos pe israelieni din mijlocul lor. 14 Și vor povesti locuitorilor țării despre aceste lucruri. Ei au auzit că Tu, Doamne, ești în mijlocul acestui popor, că ești văzut de ei față în față, că norul Tău stă peste ei și că mergi înaintea lor în timpul zilei într-un stâlp de nor, iar noaptea într-un stâlp de foc. 15 Dacă omori acest popor ca pe un singur om, atunci celelalte popoare care au auzit despre Tine, vor zice: 16 «Iahve nu a putut duce acest popor în țara pe care a jurat că le-o va da; și astfel, El i-a omorât în deșert!». 17 Deci, Te rog acum să faci ca forța lui Iahve să se reveleze într-un mod glorios, așa cum ai promis atunci când ai spus: 18 «Iahve nu Își declanșează imediat mânia; și este plin de compasiune, iertând nedreptatea și păcatul. Dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepsește nedreptatea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la a treia și la a patra generație.» 19 Te rog, iartă nedreptatea comisă de acest popor și procedează cu el conform remarcabilei Tale compasiuni, așa cum ai iertat acest popor din Egipt și până acum!” 20 Iahve a zis: „I-am iertat așa cum ai cerut! 21 Dar, așa cum este de adevărat faptul că Eu sunt viu și că gloria lui Iahve va umple tot pământul, 22 la fel de real va fi și faptul că niciunul dintre oamenii care au văzut gloria Mea și minunile pe care le-am făcut atât în Egipt cât și în deșert dar care totuși m-au testat de zece ori până acum și nu au ascultat ce le-am spus Eu, 23 nu vor vedea țara pe care am jurat că le-o voi da părinților lor! Nici măcar unul dintre aceia care m-au desconsiderat, nu o vor vedea! 24 Dar pentru că sclavul Meu Caleb a avut altă atitudine și M-a urmat în totalitate, îl voi duce în țara în care a fost (ca spion); și urmașii lui o vor moșteni. 25 Amaleciții și canaaniții locuiesc în vale. Din această cauză, mâine trebuie să vă întoarceți și să plecați spre deșert, pe drumul spre Marea Roșie!” 26 Iahve le-a zis lui Moise și lui Aaron: 27 „Până când va comenta critic această adunare rea împotriva Mea? Am auzit plângerile pe care le-au pronunțat israelienii împotriva Mea! 28 Deci spuneți-le: «Iahve vă jură pe viața Lui, zicând: ‘Voi face să se întâmple așa cum ați vorbit în auzul Meu: 29 corpurile voastre moarte vor cădea în acest deșert. Vor intra în această categorie toți cei care au cel puțin douăzeci de ani, numărați și înscriși cu ocazia recensământului făcut – toți aceia care ați protestat împotriva Mea. 30 Nici măcar unul dintre voi nu va intra în țara în care am jurat că vă voi duce (ca popor), cu excepția lui Caleb – fiul lui Iefune – și a lui Iosua – fiul lui Nun. 31 Îi voi duce în acest teritoriu pe copilașii voștri, despre care ați spus că vor fi ca pradă (pentru acele popoare); și astfel, ei vor cunoaște țara pe care voi ați desconsiderat-o. 32 Dar corpurile generației voastre vor cădea (și vor fi înmormântate) în acest deșert. 33 Copiii voștri vor călători patruzeci de ani prin deșert; și vor suporta astfel vina neîncrederii voastre față de Mine, până când vă veți lăsa corpurile (moarte) în deșert! 34 Așa cum patruzeci de zile ați spionat țara, am decis ca patruzeci de ani – câte unul pentru fiecare zi – să vă suportați pedeapsa pentru vină; și astfel, veți cunoaște ce înseamnă faptul că v-am abandonat.’» 35 Eu – Iahve – am vorbit! Cu certitudine: așa voi proceda cu această adunare rea care s-a convocat (ca să protesteze) împotriva Mea! Va sfârși în acest deșert! Aici va muri!” 36 Atunci când s-au întors, bărbații pe care Moise îi trimisese să spioneze țara, au determinat toată adunarea să protesteze împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre acel teritoriu. 37 Toți reprezentanții clanurilor care prezentaseră raportul descurajator (pentru evrei) când au vorbit despre acea țară, au murit atunci înaintea lui Iahve, loviți de un dezastru. 38 Dintre bărbații care se duseseră să spioneze țara, numai Iosua – fiul lui Nun – și Caleb – fiul lui Iefune – au mai trăit (până la bătrânețe). 39 Când Moise le-a spus aceste cuvinte tuturor israelienilor, poporul a început să plângă regretând mult ce făcuse. 40 Ei s-au trezit dimineața devreme; și s-au urcat pe vârful muntelui, zicând: „Suntem aici pregătiți! Ne vom duce în locul pe care l-a promis Iahve; pentru că am înțeles acum că am păcătuit!” 41 Dar Moise le-a zis: „De ce continuați să încălcați porunca lui Iahve? Nu veți reuși! 42 Să nu vă urcați; pentru că Iahve nu este aliatul vostru. Și astfel, dușmanii voștri vă vor învinge! 43 Amaleciții și canaaniții sunt înaintea voastră. Veți cădea loviți de sabie; fiindcă ați deviat de la ascultarea de Iahve. El nu va merge împreună cu voi!” 44 Dar ei au avut curajul să urce pe zonele înalte ale muntelui, chiar dacă Moise și Cufărul Legământului făcut cu Iahve au rămas în tabără. 45 Atunci amaleciții și canaaniții care locuiau în acea regiune muntoasă, au venit, i-au învins și i-au distrus până la Horma.