Nehemiah 4
1 Când Sanbalat a auzit că reconstruim zidul, s-a mâniat și a fost foarte supărat. Apoi i-a ridiculizat pe iudei,
2 zicând rudelor lui și armatei Samariei: „Ce fac acești iudei incapabili? Pretind că vor reface zidul?! Vor reuși să ofere sacrificii (zeului lor)? Vor termina vreodată? Vor readuce la viață acele pietre acoperite de grămezi de moloz și arse de foc?”
3 Amonitul Tobia care era lângă el, a zis: „Și chiar dacă vor construi, când se va urca pe el numai o vulpe, ea le va dărâma zidul lor de piatră!”
4 „Ascultă, Dumnezeul nostru, cum suntem desconsiderați! Fă să vină aceste jigniri împotriva capului lor; și fă ca ei să fie prădați de o țară care să îi ia captivi!
5 Nu le acoperi vina și nu le șterge păcatele care sunt înaintea Ta; pentru că i-au ridiculizat pe cei care construiesc!”
6 Am continuat să reconstruim zidul și l-am ridicat până la jumătate din înălțimea lui; iar poporul lucra cu entuziasm.
7 Când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniții și așdodiții au auzit că refacerea zidurilor Ierusalimului avansează și că spărturile erau astupate, au fost foarte mânioși.
8 S-au aliat toți ca să vină să lupte împotriva Ierusalimului și să îi producă daune.
9 Ne-am rugat Dumnezeului nostru și am pus o gardă ca să ne apere de ei atât ziua cât și noaptea.
10 Dar oamenii din (teritoriul numit) Iuda ziceau: „Forța celor care transportă materiale de construcții, se diminuează; și sunt multe zone cu dărâmături. Nu vom putea să reconstruim (total) zidul!”
11 În același timp, dușmanii noștri ziceau: „Nu vor ști și nu vor vedea nimic până în momentul în care vom ajunge în mijlocul lor! Îi vom omorî; și vom face astfel să înceteze lucrarea!”
12 Iudeii care locuiau în jurul lor, au venit de zece ori și ne-au informat despre toate locurile prin care intenționau să vină (acei dușmani) împotriva noastră.
13 Astfel i-am pus pe unii din popor să stea (dispersați) pe lungimea zonei mai joase a zidului, în acele locuri libere din spatele lui. I-am poziționat conform ordinii clanurilor lor; și stăteau acolo cu săbiile, cu lăncile și cu arcurile în mâini.
14 După ce m-am uitat la toate acestea, m-am ridicat și le-am zis celor care aveau o situație materială bună, administratorilor și celorlalți din popor: „Nu vă temeți de ei! Amintiți-vă de Iahve – de Cel care este mare și care îți insuflă frică. Luptați pentru rudele voastre, pentru fiii voștri, pentru fiicele voastre, pentru soțiile voastre și pentru casele voastre!”
15 Când dușmanii noștri au auzit că am fost anunțați (despre intențiile lor), Dumnezeu le-a distrus planurile. Astfel, noi ne-am putut întoarce toți la (construirea) zid (ului) – fiecare la lucrarea lui.
16 Din acea zi, jumătate din numărul slujitorilor mei lucrau, iar cealaltă jumătate dintre ei erau înarmați cu lănci, cu scuturi, cu arcuri și cu echipament de protecție. Conducătorii se poziționaseră în spatele întregii familii a lui Iuda,
17 în timp ce poporul reconstruia zidul. Cei care transportau greutățile, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă își țineau arma.
18 Fiecare participant la construcție își avea sabia prinsă la mijloc în timp ce construia (zidul). Cel care suna din goarnă, stătea lângă mine.
19 Le-am zis celor cu situație materială bună, administratorilor și celorlalți din popor: „Lucrarea este de mari proporții, iar noi suntem dispersați pe zid, departe unii de ceilalți.
20 Din locul în care veți auzi sunetul goarnei, să vă uniți cu noi. Și să știți că Dumnezeul nostru va lupta pentru noi!”
21 Am continuat să facem lucrarea. Jumătate dintre ei erau înarmați cu lănci. Lucrau de dimineața devreme până când apăreau stelele.
22 Tot atunci am mai zis poporului: „Fiecare om să rămână noaptea și să doarmă la Ierusalim împreună cu slujitorul lui, pentru ca el ne fie ca santinelă noaptea; iar ziua să poată lucra!”
23 Și astfel, nu ne-am mai dezbrăcat de haine – nici eu, nici rudele mele, nici slujitorii mei și nici bărbații care stăteau ca santinele în spatele meu. Iar când mergeam să luăm apă, fiecare om avea arma cu el.