Luke 19
1 Isus intrase în Ierihon și traversa orașul.
2 Acolo locuia un om numit Zacheu – șeful colectorilor de impozite.
3 El intenționa să vadă pe Isus; dar din cauza mulțimii de oameni, îi era imposibil; pentru că era mic de statură.
4 Atunci a alergat înainte pe drumul pe care urma să treacă (Isus) și s-a urcat într-un sicomor, ca să Îl poată vedea.
5 Când a ajuns în acel loc, Isus a privit în sus și i-a zis: „Zacheu, coboară repede; pentru că azi trebuie să rămân în casa ta!”
6 Zacheu a coborât imediat și L-a primit cu bucurie.
7 Când au văzut acest lucru, toți comentau, zicând: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”
8 Dar Zacheu a zis lui Isus: „Să știi, Doamne, că am decis să dau săracilor jumătate din averea mea; și voi restitui oamenilor de patru ori sumele de bani cu care i-am înșelat!”
9 Isus a zis: „Azi a intrat salvarea în această casă; pentru că și el este unul dintre descendenții lui Avraam;
10 (și beneficiază de faptul că) Fiul Omului a venit să caute și să salveze pe cei care erau pierduți!”
11 În timp ce ascultau ei aceste lucruri, fiind aproape de Ierusalim, Isus a mai spus o parabolă pentru cei care credeau că Regatul lui Dumnezeu își va face apariția în scurt timp.
12 În consecință, El le-a zis: „Un nobil a plecat într-o țară îndepărtată, de unde urma să revină după ce era investit ca rege.
13 A chemat zece sclavi și le-a dat zece mine, zicându-le: «Faceți comerț cu ele până voi reveni!»
14 Dar concetățenii lui îl urau; și au trimis o delegație cu următorul mesaj: «Nu vrem ca acest om să fie regele nostru!»
15 Când a revenit după ce și-a luat regatul, a dat ordin să vină sclavii cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câștigase fiecare din comerțul făcut cu ei.
16 Primul și-a prezentat raportul, zicând: «Stăpâne, cu mina ta am mai câștigat alte zece mine!»
17 El i-a zis: «Excelent! Ești un sclav bun! Fiindcă ai demonstrat că ești capabil să administrezi bine puține lucruri, primești din partea mea dreptul de a administra zece orașe!»
18 A venit al doilea (sclav) și a zis: «Stăpâne, cu mina ta am mai câștigat alte cinci mine!»
19 El i-a zis: «Îți ofer și ție dreptul de a administra cinci orașe!»
20 Un alt sclav, i-a zis: «Stăpâne, poftim mina pe care am păstrat-o într-un prosop;
21 pentru că mi-a fost frică, știind că ești un om dur care ia de unde nu a pus și care seceră ce nu a semănat…»
22 Stăpânul i-a zis: «Sclav rău, te voi judeca în conformitate cu afirmațiile tale. Deci știai că sunt un om dur, care ia de unde nu a pus și care seceră ce nu a semănat.
23 În acest caz, de ce nu ai dus banii la cei care se ocupă cu schimbul lor, ca să îi fi luat înapoi cu dobândă?»
24 Apoi le-a zis celor care erau prezenți acolo: «Luați-i mina și dați-o celui care are zece mine!»
25 Ei i-au zis: «Stăpâne, el are (deja) zece mine!»
26 Dar el le-a răspuns: «Da, celui care are, i se va (mai) da; dar celui care nu are, i se va lua chiar și ce are!
27 Iar despre dușmanii mei care mi-au refuzat dreptul de a guverna, am decis să îi aduc aici și să fie omorâți în fața mea!»”
28 După ce a vorbit astfel, Isus a plecat și Și-a continuat drumul, mergând spre Ierusalim.
29 Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania care sunt în apropierea muntelui numit „al Măslinilor”, Isus Și-a trimis doi dintre discipoli,
30 zicând: „Duceți-vă în satul din fața voastră. Când veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care încă nu a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați-l și aduceți-Mi-l.
31 Dacă vă va întreba cineva «De ce îl dezlegați?», să îi spuneți: «Stăpânul are nevoie de el!»”
32 Cei care fuseseră trimiși, s-au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus.
33 În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegați măgărușul?”
34 Ei au răspuns: „Stăpânul are nevoie de el.”
35 Și au adus măgărușul la Isus. Apoi și-au pus hainele pe măgăruș, iar pe Isus L-au pus călare deasupra.
36 În timp ce mergea Isus, oamenii își întindeau hainele pe drum.
37 Când S-a apropiat de Ierusalim, în dreptul pantei care coboară dinspre Muntele Măslinilor, toți discipolii erau plini de bucurie; și au început să laude pe Dumnezeu cu mare intensitate în vocea lor pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38 Ei ziceau: „Regele care vine în numele lui Iahve, este binecuvântat! Pace în cer și glorie lui Dumnezeu!”
39 Unii dintre fariseii care erau în acea mulțime de oameni, au zis lui Isus: „Învățătorule, ceartă-Ți discipolii!”
40 El le-a răspuns: „Vă spun că dacă ei vor tăcea, vor striga pietrele!”
41 Când S-a apropiat de oraș și l-a văzut, Isus a plâns pentru el,
42 zicând: „Ce bine ar fi fost să fi cunoscut și tu măcar în această zi lucrurile care puteau să îți ofere pacea! Dar acum nu le mai poți înțelege!
43 Vei fi obligat să trăiești zile când dușmanii tăi te vor încercui cu șanțuri, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile.
44 Te vor distruge împreună cu toți locuitorii din tine și nu vor lăsa nici măcar două pietre împreună – pentru că nu ai cunoscut vremea când ți s-a oferit posibilitatea salvării…”
45 Apoi Isus a intrat în Templu și a început să dea afară pe cei care făceau comerț în el,
46 zicându-le: „Este scris: «Casa Mea se va numi o casă de rugăciune.» Dar voi ați făcut din ea un cuib de infractori!”
47 Isus învăța în fiecare zi mulțimile de oameni care erau în Templu. În acest timp, liderii preoților, învățătorii legii (mozaice) și conducătorii națiunii (iudaice) intenționau să Îl omoare.
48 Dar ei încă nu aveau o strategie de evitare a reacției poporului care Îl asculta cu mare interes.