Lamentations 1
1 Vai cât de singur stă orașul care era cândva plin de oameni! A ajuns ca o văduvă – tocmai el care era mare între națiunile lumii! Cel care era prințul (stăpân al) teritoriilor, a devenit un sclav!
2 Acum plânge profund întristat în noapte; și îi curg lacrimile pe obraz. Dintre toți aceia care îl iubeau, nu mai există niciunul care să îl aline. Toți prietenii l-au trădat și i-au devenit dușmani.
3 După multă oprimare și muncă forțată, Iuda s-a dus în captivitate. Locuiește printre celelalte națiuni ale lumii și nu găsește un loc de odihnă. Toți persecutorii l-au ajuns chiar în cele mai dificile momente ale lui.
4 Drumurile Sionului jelesc; pentru că nimeni (dintre vechii lui locuitori) nu mai vine la sărbători. Toate porțile îi sunt distruse; iar preoții lui oftează. Fecioarele îi sunt mâhnite; și el personal este plin de regrete profunde.
5 Dușmanii au devenit stăpâni (peste el) și profită de ce i-ar fi fost lui benefic. S-a întâmplat așa pentru că Iahve l-a făcut (pe „Iuda”) să sufere din cauza marelui număr de nedreptăți pe care le-a comis. Copiii lui au mers în exil, captivi înaintea dușmanului.
6 Fiica Sionului și-a pierdut toată frumusețea! Prinții ei au ajuns ca cerbii care nu găsesc pășune și care merg fără forță înaintea celui care îi urmărește (să îi omoare).
7 În zilele necazului și ale rătăcirii lui, Ierusalimul își amintește de toate bogățiile pe care le-a avut în trecut. Când poporul lui a fost învins de inamic, nimeni nu a venit în ajutor! Dușmanii l-au privit și au găsit motiv să râdă de el din cauza prăbușirii lui.
8 Ierusalimul a păcătuit mult; și din această cauză a ajuns murdar. Toți aceia care-l apreciau, acum îl desconsideră; pentru că i-au văzut aspectele rușinoase. El însuși oftează și se uită în altă parte.
9 Marginea robei lui era murdară; și nu s-a gândit la sfârșitul lui. A avut o cădere inexplicabilă; și nu a fost nimeni să îl consoleze. „Doamne, remarcă durerea mea; pentru că dușmanul a triumfat!
10 Acesta a acaparat toate bogățiile (noastre). În plus, (poporul) a văzut celelalte națiuni intrând în locul (sfânt) de închinare, deși Tu le porunciseși să nu intre în adunarea Ta.
11 Toți oamenii din popor oftează și caută mâncare. Ei și-au dat bogățiile în schimbul mâncării, ca să își salveze viața. Privește, Doamne, și observă cât sunt de desconsiderat!”
12 „Oare acest lucru nu înseamnă nimic pentru voi, toți aceia care treceți pe lângă mine? Priviți și observați dacă există vreo durere asemănătoare cu aceasta, pe care Iahve m-a făcut să o suport în ziua mâniei Lui intense!
13 El a trimis din înălțimi un foc care mi-a ajuns până în oase. A întins o plasă sub picioarele mele și m-a răsturnat. M-a golit de orice energie și m-a extenuat în tot timpul zilei.
14 Nedreptățile mele au fost împletite de mâna Lui și prinse într-un jug. Ele apasă pe gâtul meu și îmi distrug forța. Iahve m-a predat dușmanilor, fiindu-mi imposibil să mă pot opune.
15 El i-a ridiculizat pe toți eroii din mijlocul (poporului) meu; și a chemat o armată împotriva mea, ca să îmi strivească tinerii. A călcat-o pe fiica fecioară a lui Iuda ca pe struguri într-un teasc.
16 Acestea sunt motivele pentru care plâng; iar ochii îmi sunt plini de lacrimi, pentru că Cel care mă încuraja, S-a îndepărtat de mine – tocmai El, Cel care îmi revigora viața. Fiii mei sunt îngroziți pentru că dușmanul a învins.”
17 Sionul își întinde mâinile după ajutor, dar nu există nimeni care să îl consoleze. Iahve a poruncit pentru Iacov ca vecinii lui să îi fie dușmani; iar Ierusalimul a ajuns ca ceva murdar printre ei.
18 Consider că Iahve este corect (în tot ce a făcut), pentru că m-am revoltat împotriva poruncii Lui. „Vă rog să mă ascultați – toate popoarele! Priviți la durerea mea! Fecioarele și tinerii mei au mers în captivitate!
19 Mi-am chemat aliații, dar ei m-au trădat. Preoții și bătrânii mei au murit în oraș căutând mâncare ca să mai poată supraviețui!”
20 „Privește, Doamne, cât sunt de distrus! Îmi fierb organele în mine și inima mi se zbate în interiorul meu; pentru că am fost foarte revoltat! În exterior, sabia m-a lăsat fără copii; iar în casă, ea acționează ca moartea.
21 Oamenii m-au auzit oftând; dar nimeni nu m-a consolat. Toți dușmanii mei au auzit despre nenorocirea mea; și s-au bucurat de tot ce Tu ai făcut. Dar fă să vină ziua pe care ai anunțat-o Tu; pentru ca și ei să ajungă ca mine!
22 Să se întâmple ca toată răutatea lor să vină înaintea Ta; și comportă-te cu ei la fel cum te-ai purtat cu mine din cauza tuturor nedreptăților mele. Pentru că suspinele mele sunt multe, iar inima îmi este epuizată!”