Joshua 14
1 Urmează prezentarea teritoriilor primite de israelieni ca moștenire în Canaan. Ele au fost împărțite de preotul Elazar, de Iosua – fiul lui Nun – și de conducătorii clanurilor din triburile lui Israel.
2 Pentru cele nouă triburi și jumătate, moștenirea a fost împărțită prin tragere la sorți, așa cum poruncise Iahve prin Moise.
3 El le-o împărțise celor două triburi și jumătate pe cealaltă parte a Iordanului. Dar leviților nu le dăduse nicio moștenire printre ei;
4 pentru că urmașii lui Iosif formau două triburi. Acestea se numeau Manase și Efraim. Leviții nu au primit (ca moștenire) niciun teritoriu în țară, ci doar câteva orașe pentru locuit, împreună cu pășunile din jurul lor, pentru turme și pentru cirezi.
5 Deci israelienii împărțiseră țara exact cum îi poruncise Iahve lui Moise.
6 Descendenții lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal. Atunci Caleb – fiul chenizitului Iefune – i-a spus: „Tu știi ce i-a zis Iahve lui Moise – omul lui Dumnezeu – despre mine și despre tine, atunci pe când eram la Cadeș-Barnea.
7 Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, sclavul lui Iahve, m-a trimis din Cadeș-Barnea ca să spionez țara; și i-am adus vești care erau în acord cu ce îmi spunea inima mea.
8 Frații mei care m-au însoțit, au înmuiat inima poporului. Dar eu L-am urmat în totalitate pe Dumnezeul meu care se numește Iahve.
9 Chiar în acea zi, Moise mi-a jurat astfel: «Teritoriul pe care l-ai parcurs cu piciorul tău, va fi moștenirea ta și a urmașilor tăi pentru totdeauna – pentru că ai făcut tot ce a cerut Dumnezeul tău numit Iahve.»
10 Acum, este evident că Iahve m-a ținut în viață exact cum a spus. Au trecut patruzeci și cinci de ani de când Cuvântul lui Iahve a vorbit astfel lui Moise, în vremea când Israel se deplasa prin deșert. Și acum sunt aici. Astăzi am vârsta de optzeci și cinci de ani!
11 Am aceeași forță și acum, ca în ziua în care m-a trimis Moise; și am aceleași aptitudini pe care le aveam atunci pentru a merge la luptă.
12 Deci dă-mi această zonă muntoasă despre care a vorbit Iahve în acea vreme! Tu personal ai auzit încă de atunci că acolo trăiesc anachiții; iar orașele lor sunt înalte și fortificate. Poate că Iahve va fi cu mine și îi voi alunga, așa cum a promis El!”
13 Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb – fiul lui Iefune; și i-a dat Hebronul ca moștenire.
14 De atunci încoace, Hebronul a rămas moștenirea lui Caleb – fiul chenizitului Iefune – pentru că L-a urmat în totalitate pe Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve.
15 Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba. Acest Arba fusese un om important printre anachiți. Apoi țara s-a odihnit; pentru că nu a mai avut război.