Jonah 4
1 Iona a devenit foarte supărat din cauza acestei decizii; și s-a mâniat.
2 El s-a rugat lui Iahve astfel: „Ah, Doamne, nu se întâmplă oare acum exact ce spuneam eu încă de când eram în țara mea? Acesta este de fapt motivul pentru care am încercat să fug la Tarșiș. Eu știam că ești un Dumnezeu răbdător, milos, reținut în ce privește mânia și bogat în compasiune. Desigur, Tu ești pregătit (oricând) să Îți anulezi decizia de a face rău.
3 Iar acum, Doamne, Te rog să îmi iei viața. Ar fi mai bine să mor, decât să trăiesc (în aceste condiții)!”
4 Iahve i-a răspuns: „Oare faci bine că te mânii?”
5 Atunci Iona a ieșit din oraș și s-a așezat în partea de est a acestuia. Și-a făcut un adăpost și a stat acolo la umbra lui, așteptând să vadă ce se va întâmpla cu orașul.
6 Dumnezeul care se numește Iahve a făcut să crească o plantă care asigura umbră capului lui Iona, ca să îl facă să scape de mânie. Iona a fost foarte bucuros văzând această plantă.
7 Dar în următoarea dimineață, înainte să răsară soarele, Dumnezeu a trimis un vierme care a afectat planta făcând-o să se usuce.
8 Când a început să lumineze soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat care bătea din partea de est. Iona a fost afectat de soarele care i-a produs insolație, făcându-l să leșine. El și-a dorit (încă o dată) să moară; și a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!”
9 Atunci Dumnezeu a vorbit cu Iona, zicându-i: „Oare procedezi bine când te mânii din cauza (uscării) acestei plante?” El a răspuns: „Da, este corect să mă mânii, chiar până la moarte!”
10 Atunci Iahve i-a zis: „Ți s-a făcut milă de această plantă pentru apariția căreia nu ai muncit. Și nici nu ai făcut-o tu să crească! Ci a răsărit într-o noapte; și apoi tot într-o noapte s-a uscat.
11 Dar oare Mie să nu Îmi fie milă de Ninive, acest mare oraș, în care trăiesc mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni incapabili să distingă dreapta de stânga lor împreună cu o mulțime de animale?!”