Job 32
1 Acei trei oameni (care îi vorbiseră) au încetat și ei să îi mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera un om corect.
2 Atunci Elihu – fiul lui Barachel din Buz – din familia lui Ram, a devenit foarte iritat. El s-a supărat pentru că Iov se justifica pe sine înaintea lui Dumnezeu.
3 S-a supărat și pe cei trei prieteni ai lui Iov, pentru că ei nu mai știau ce să îi răspundă; și totuși continuau să îl condamne pe Iov.
4 Elihu așteptase să îi vorbească ultimul lui Iov, pentru că aceia erau mai bătrâni decât el.
5 Dar văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de spus, el s-a supărat.
6 Elihu – fiul lui Barachel din Buz – i-a zis: „Eu sunt tânăr, iar voi sunteți bătrâni. Astfel, până acum nu am avut curajul să vă spun ce știu.
7 Mi-am zis: «Să vorbească bătrânețea; și cei care au ani mulți să ne învețe înțelepciunea!»
8 Dar în om există un spirit: suflarea celui Omnipotent; și ea îi oferă capacitatea înțelegerii semnificației lucrurilor.
9 Nu vârsta te face înțelept; și bătrânețea nu te face în mod obligatoriu să înțelegi ce este corect.
10 Acum, eu vă zic: «Ascultați-mă! Vă voi prezenta opinia mea!»
11 Am așteptat în timp ce vorbeați; am ascultat cuvintele voastre înțelepte, în timp ce urmăreați să îl convingeți (pe Iov de corectitudinea părerilor voastre).
12 V-am ascultat cu atenție: dar niciunul dintre voi nu a demonstrat (dincolo de orice dubiu) că Iov a greșit; niciunul nu a răspuns (convingător) cuvintelor lui.
13 Să nu spuneți: «Constatăm că vorbim cu cineva care chiar are înțelepciune; să îl confrunte Dumnezeu, nu un om.»
14 Cuvintele (lui Iov) nu mă vizează pe mine; și nu îi voi răspunde folosind mesajele voastre.
15 Constat că cei care i-au vorbit până acum (lui Iov), sunt uimiți; nu mai au nimic de spus. Au rămas fără cuvinte.
16 Să aștept pentru că ei nu mai vorbesc? Să tac doar pentru că ei stau acolo fără să (-i) răspundă?
17 Voi răspunde și eu; și îmi voi spune părerea.
18 Sunt plin de cuvinte. Spiritul din mine nu îmi permite să tac.
19 Interiorul meu este ca un vin care nu are pe unde să iasă și ca niște burdufuri noi (umplute) care în scurt timp se vor sparge.
20 Voi vorbi ca să mă ușurez. Îmi voi deschide gura și voi răspunde.
21 Nu voi fi părtinitor; nu voi flata pe nimeni.
22 De fapt, nici nu știu să flatez pe cineva. Altfel, Creatorul meu m-ar lua imediat!