Jeremiah 4
1 Acum, Iahve îți zice: „Israel, întoarce-te; revino la Mine, alungă lucrurile tale oribile din prezența Mea! Și nu vei mai rătăci.
2 Dacă vei face aceste lucruri jurând cu cea mai mare seriozitate și zicând «Iahve este viu!», dacă vei judeca și vei face dreptate, popoarele vor fi binecuvântate în Iahve și se vor lăuda cu El!
3 Iahve vorbește bărbaților din teritoriul numit Iuda și din Ierusalim, zicându-le: «Pregătiți-vă un nou teren agricol; și nu (mai) semănați între spini!
4 Circumcideți-vă pentru Iahve! Bărbați din teritoriul numit Iuda și locuitori ai Ierusalimului, circumcideți-vă inimile – ca să nu se declanșeze mânia Mea din cauza răutății faptelor voastre și să vă ardă ca focul pe care nu îl poate stinge nimeni!
5 Anunțați-i pe cei din teritoriul numit Iuda și din Ierusalim, spunându-le: ‘Sunați din goarnă în țară!’ Strigați cu mare intensitate, zicând: ‘Strângeți-vă și veniți în orașele fortificate!’
6 Ridicați un steag îndreptat spre Sion! Fugiți; și să nu vă opriți; pentru că Eu aduc dezastrul din Nord. Și va veni o mare calamitate!»”
7 „Leul a ieșit din tufișul lui; și a plecat distrugătorul popoarelor. El se deplasează ca să distrugă țara! Orașele tale vor zăcea în ruină, fără niciun locuitor.
8 Și pentru că se va întâmpla așa, îmbrăcați-vă cu saci, plângeți și văitați-vă; pentru că mânia violentă a lui Iahve nu s-a îndepărtat de noi!”
9 Iahve spune: „În acea zi, regele și conducătorii își vor pierde curajul. Preoții vor fi panicați, iar profeții vor rămâne șocați.”
10 Eu am zis: „O, Doamne, Stăpânul meu! Constat că ai înșelat acest popor și Ierusalimul când ai zis că vor avea pace! Observ că sabia este la gâtul lor!”
11 „În acele vremuri, se va zice acestui popor și Ierusalimului că suflă un vânt arzător din locurile înalte ale deșertului. El va veni pe drumul fiicei poporului Meu – nu ca să vânture și nici ca să curețe.
12 Totuși, va veni de la Mine un vânt care va avea o forță chiar mai mare (decât aceea)! Dar acum Îmi voi pronunța împotriva lor deciziile judecății Mele.”
13 „Privește: distrugătorul înaintează ca norii. Carele lui sunt ca un vârtej, iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii. Vai de noi, pentru că suntem exterminați!”
14 „Ierusalim, curăță-ți inima de (tot ce este) rău, ca să fii salvat! Până când vei păstra gânduri păcătoase în inima ta?
15 O voce strigă din teritoriul locuit de urmașii lui Dan și anunță dezastrul din muntele locuit de descendenții lui Efraim.
16 Amintiți acest lucru popoarelor! Priviți și anunțați în Ierusalim că vin niște asediatori dintr-o țară îndepărtată. Ei strigă împotriva orașelor locuite de urmașii lui Iuda.”
17 Iahve zice: „Ei înconjoară Ierusalimul ca aceia care păzesc un teren agricol cu recolte pe el – pentru că (acest oraș) s-a revoltat împotriva Mea.
18 Comportamentul și faptele tale au adus aceste consecințe împotriva ta. Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta. Ea este amară; și te afectează până în inimă!”
19 „Ah, organele mele! Organele mele interne! Mă zbat în durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi palpită inima! Nu pot să rămân tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul goarnei și strigătul de război.
20 Se anunță dărâmare după dărâmare – pentru că toată țara este devastată! Corturile mele sunt dărâmate toate odată; iar acoperișul lor cade imediat.
21 Până când voi vedea steagul și voi auzi sunetul goarnei?”
22 „Cei care aparțin poporului Meu, sunt nebuni. Ei nu Mă cunosc. Sunt niște copii fără minte, lipsiți de discernământ. Sunt abili să facă ce este rău; și nu știu să facă ce este bine!”
23 „Mă uit la pământ și observ că este fără formă și gol. Mă uit la cer; și văd că lumina lui a dispărut.
24 Mă uit la munți și constat că ei se cutremură, iar dealurile se clatină toate.
25 Mă uit și remarc faptul că nu mai este niciun om; și toate păsările zburătoare au fugit.
26 Privesc și văd că teritoriul care producea altădată hrană, este acum un deșert; și toate orașele lui fortificate sunt dărâmate înaintea lui Iahve și înaintea violentei Lui mânii.
27 Iahve vă vorbește, zicând: «Toată țara va fi decimată și devastată; dar nu o voi distruge complet.
28 Văzând ce s-a întâmplat, pământul va jeli; iar cerul se va întuneca. Eu am vorbit și am planificat să se întâmple aceste lucruri! Nu regret (această decizie) și nici nu Mă voi răzgândi!»
29 Auzind zgomotul făcut de călăreți și strigătul celor care luptă înarmați cu arcul, toți cei care sunt în orașe, fug. Se ascund în păduri; și se urcă pe stânci. Toate orașele sunt abandonate; și nimeni nu mai locuiește în ele.
30 Iar tu, teritoriu devastat, ce vei face? Te vei îmbrăca în haine roșii, te vei împodobi cu aur și te vei machia? Degeaba te vei înfrumuseța! Iubiții tăi te desconsideră; și vor să te omoare!
31 Aud niște strigăte ca ale unei femei în timp ce se chinuie să nască. Ele sunt ca strigătele unei femei care naște pentru prima dată. Aceea este vocea fiicei Sionului care respiră cu dificultate; și își întinde mâinile, zicând: «Vai de mine! Sufletul meu este epuizat din cauza criminalilor!»”