Bible

1 O, ce bine ar fi dacă ai deschide cerul și ai coborî! Cum ar tremura munții înaintea Ta! 2 Tu Îți revelezi numele în fața dușmanilor Tăi ca focul care aprinde lemnele subțiri sau care face ca apa să fiarbă. Tu procedezi astfel pentru ca popoarele să tremure înaintea Ta! 3 Când ai făcut lucruri înfricoșătoare la care nu ne așteptam, când ai coborât, munții s-au cutremurat înaintea Ta. 4 Din timpuri străvechi nu s-a știut, nicio ureche nu a auzit și niciun ochi nu a văzut vreun alt Dumnezeu care să fie ca Tine – capabil să acționeze în favoarea celor care Îl așteaptă! 5 Tu vii în întâmpinarea celor care fac dreptate cu bucurie, a celor care își amintesc de Tine în timp ce rămân pe drumul Tău. Dar am constatat că Te-ai mâniat – pentru că noi am continuat să păcătuim împotriva lor. Și acum, oare este posibil să mai fim salvați? 6 Toți am devenit ca niște oameni murdari; și toate faptele noastre corecte sunt ca o haină murdărită. Toți ne ofilim ca o frunză; și nedreptățile noastre ne mătură ca (suflarea) vântul (ui). 7 Nu este nimeni care să invoce numele Tău sau care să încerce să se țină strâns de Tine – pentru că Ți-ai ascuns fața de noi și ne-ai lăsat să murim din cauza nedreptăților noastre. 8 Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru! Noi suntem lutul, iar Tu ești olarul nostru. Noi toți suntem lucrarea mâinii Tale! 9 Doamne, nu Te mânia prea tare! Să nu ții minte pentru totdeauna nedreptatea noastră! Te rugăm să privești spre noi – pentru că suntem cu toții poporul Tău! 10 Sfintele Tale orașe au devenit o zonă nelocuită. Chiar și Sionul este un teritoriu devastat; iar Ierusalimul a devenit un loc unde nu mai locuiește nimeni. 11 Sfântul nostru templul care era plin de glorie și în care părinții noștri Te lăudau, a fost devastat de flăcări; și toate lucrurile care erau satisfacția noastră, acum sunt ruine… 12 Doamne, după toate acestea (care s-au întâmplat), vei rămâne totuși departe (de noi)? Vei continua să taci și să ne pedepsești atât de dur?”