1În anul în care conducătorul armatei – trimis de regele Sargon al Asiriei – a ajuns la Așdod, l-a asediat și l-a cucerit,
2Iahve i-a vorbit lui Isaia – fiul lui Amoț – astfel: „Du-te, dezbracă sacul de pe tine și scoate-ți sandalele din picioare!” El a făcut exact cum i s-a spus, umblând gol și desculț.
3Iahve a zis: „Așa cum sclavul Meu numit Isaia a umblat gol și desculț trei ani – ca un semn și ca o prezicere care viza Egiptul și oamenii lui Cuș –,
4în mod asemănător îi va duce și regele Asiriei pe egipteni în captivitate; iar pe cușiți îi va determina să meargă în exil – atât pe tineri, cât și pe bătrâni – goi și desculți, cu partea din spate descoperită. Și toate acestea vor provoca rușine Egiptului.
5Cei care au sperat în Cuș și s-au mândrit cu Egiptul, vor fi panicați și rușinați.
6În acea zi, locuitorii de pe acest mal, vor zice: «Priviți ce li s-a întâmplat celor în care ne-am încrezut și la care am fugit să ne ofere ajutor și salvare de regele Asiriei! Oare cine ne va mai scăpa acum?»”