Genesis 44
1 Apoi Iosif i-a dat administratorului averilor lui următorul ordin: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce. Și pune argintul fiecăruia în sac, în partea unde se deschide acesta.
2 Pune cupa mea de argint deasupra cerealelor în sacul celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâu.” Administratorul a făcut așa cum i-a ordonat Iosif.
3 Când s-a făcut ziuă, li s-a dat ocazia să plece împreună cu măgarii lor.
4 Ei au ieșit din oraș. Dar nu se depărtaseră mult de el. Atunci Iosif i-a ordonat administratorului averilor lui astfel: „Du-te și urmărește-i pe acei oameni! Când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce ați recompensat binele cu rău?
5 De ce ați furat cupa din care bea stăpânul meu și pe care o folosește el pentru ghicire? Ați făcut un lucru rău!»”
6 Când i-a ajuns, administratorul le-a spus aceste cuvinte.
7 Ei i-au răspuns: „De ce vorbește stăpânul nostru așa? Nici să nu te gândești că slujitorii tăi ar fi făcut acest lucru!
8 Noi ți-am adus înapoi din Canaan argintul pe care-l găsisem în sacii noștri deasupra cerealelor. Deci cum ne-am fi permis să furăm argint sau aur din casa stăpânului tău?
9 Acum, să moară acela dintre slujitorii tăi la care va fi găsită cupa; iar noi ceilalți să devenim sclavii stăpânului nostru!”
10 El le-a zis: „Sunt de acord să se întâmple așa cum ați spus! Cel la care va fi găsită cupa, va fi sclavul meu. Dar voi ceilalți veți fi considerați nevinovați!”
11 Fiecare și-a dat repede jos sacul și l-a deschis.
12 Administratorul (averilor lui Iosif) a căutat cupa începând cu cel mai mare dintre ei și terminând cu cel mai mic; și ea a fost găsită în sacul lui Beniamin.
13 Atunci ei și-au sfâșiat hainele; și după ce fiecare și-a încărcat măgarul, s-au întors în oraș.
14 Iuda și frații lui au intrat în casa lui Iosif, în timp ce el încă era acolo. Și s-au aruncat cu fața spre pământ înaintea lui.
15 Iosif i-a întrebat: „De ce ați procedat așa? Nu știți că un om ca mine poate ghici?”
16 Iuda i-a răspuns: „Ce putem să îi răspundem stăpânului nostru? Ce mai putem spune? Cum să ne justificăm? Dumnezeu a descoperit nedreptatea slujitorilor tăi; suntem sclavii stăpânului nostru, împreună cu cel la care a fost găsită cupa!”
17 Dar el a zis: „În niciun caz nu voi proceda astfel cu voi (toți)! Va rămâne ca sclav al meu doar acela la care a fost găsită cupa. Dar voi ceilalți mergeți liniștiți la tatăl vostru!”
18 Atunci Iuda s-a apropiat de el și i-a zis: „Stăpânul meu, te rog să permiți slujitorului tău să îți spună ceva; și să nu te superi pe el! Pentru că tu ești (cu aceeași autoritate) ca faraon.
19 Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii lui dacă avem tată și dacă mai avem vreun alt frate.
20 Noi i-am răspuns stăpânului nostru că avem un tată bătrân, care mai are un fiu mai tânăr. El i s-a născut la bătrânețe. Fratele lui este mort. Acum, doar el a mai rămas dintre copiii născuți de aceeași mamă; iar tatăl lui îl iubește.
21 Tu le-ai cerut slujitorilor tăi să îl aducă la tine pentru ca să îl vezi personal.
22 Noi i-am spus stăpânului nostru că băiatul nu poate pleca de lângă tatăl lui. În cazul în care totuși acest lucru s-ar întâmpla, tatăl lui ar muri.
23 Dar tu le-ai spus slujitorilor tăi că dacă fratele nostru mai mic nu vine împreună cu noi, să nu te mai vedem.
24 Ne-am întors la slujitorul tău, la tatăl meu, și i-am relatat ce ne-a ordonat stăpânul nostru.
25 Când tatăl nostru ne-a cerut să ne întoarcem și să mai cumpărăm hrană,
26 noi i-am răspuns că nu putem merge decât dacă împreună cu noi va veni și fratele nostru mai mic. I-am explicat că nu putem să ne întâlnim cu tine decât dacă fratele nostru mai mic este împreună cu noi.
27 Atunci slujitorul tău – tatăl meu – ne-a reamintit că soția lui i-a născut doi fii.
28 Unul a plecat (cândva de-acasă); și se presupune că a fost sfâșiat de animale sălbatice, pentru că de atunci nimeni nu l-a mai văzut.
29 Ne-a mai spus că dacă i-l vom lua și pe acesta și i se va întâmpla ceva rău, va coborî îndurerat și cu părul alb în locuința morților.
30 Acum doresc să știi că tatăl meu, slujitorul tău, este atașat de băiat. Dacă mă voi întoarce la el fără ca băiatul să fie cu noi,
31 va muri când va constata că nu am revenit împreună cu el. Și astfel, slujitorii tăi vor coborî cu durere în locuința morților capul cu păr alb al slujitorului tău, care este tatăl nostru!
32 Slujitorul tău a garantat în fața tatălui meu pentru băiat, promițând că dacă nu i-l voi aduce înapoi, voi fi vinovat înaintea lui toată viața.
33 Deci te rog să permiți slujitorului tău să rămână ca sclav al stăpânului meu în locul băiatului; și permite-i băiatului să se întoarcă împreună cu frații lui!
34 Cum să mă întorc la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea pe care o va avea tatăl meu!”