Genesis 3
1 Șarpele era mult mai perfid decât toate animalele sălbatice de pe câmp făcute de Dumnezeul numit Iahve. El a zis femeii: „Este oare o certitudine că Dumnezeu a zis să nu mâncați (fructe) din niciun pom care există în grădină?”
2 Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din fructele tuturor pomilor din grădină
3 cu excepția celui din mijlocul ei. Despre acela, Dumnezeu a spus: «Să nu îi mâncați fructele și nici să nu vă atingeți de el – ca să nu muriți!»”
4 Șarpele a zis femeii: „Cu certitudine, nu veți muri;
5 Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca (fructe) din acel pom, ochii voștri se vor deschide și veți fi ca El – având capacitatea să cunoașteți binele și răul!”
6 Femeia a văzut că în acel pom erau fructe bune de mâncat, că avea un aspect estetic plăcut și că promitea să ofere posibilitatea ajungerii la înțelepciune. Atunci a luat unul dintre fructele lui și a mâncat din el. A dat și soțului ei care era lângă ea; iar el a mâncat.
7 Atunci li s-au deschis ochii amândurora și au constatat că erau fără haine. În consecință, ei au cusut împreună frunze de smochin, din care și-au făcut șorțuri.
8 Au auzit vocea Dumnezeului numit Iahve care umbla prin grădină în timpul răcoros al zilei. Atunci ei s-au ascuns de Dumnezeu numit Iahve printre pomii din grădină.
9 Dar Dumnezeu care se numește Iahve l-a chemat pe Adam, zicând: „Unde ești?”
10 El a răspuns: „Ți-am auzit vocea în grădină, mi-a fost frică pentru că nu eram îmbrăcat; și m-am ascuns!”
11 Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești fără haine? Oare este adevărat că ai mâncat din fructul pomului din care îți poruncisem să nu mănânci?”
12 Atunci omul a răspuns: „Nu eu am inițiat acest lucru, ci femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine. Ea mi-a dat și am mâncat din fructul acestui pom!”
13 Iahve a zis femeii: „Ce ai făcut?” Iar ea a răspuns: „Șarpele este cel care m-a păcălit; și astfel am mâncat!”
14 Dumnezeul numit Iahve a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut acest lucru, dintre toate animalele domestice și dintre toate cele sălbatice de pe câmp, tu ești de-acum (singurul) blestemat ca atât timp cât vei trăi, să te târăști pe abdomen și să mănânci praf (de pământ).
15 Voi pune dușmănie atât între tine și femeie, cât și între urmașul tău și Descendentul ei. El îți va sfărâma capul, iar tu Îi vei sfărâma călcâiul!”
16 Dumnezeu a zis apoi femeii: „Voi mări foarte mult suferința ta; și îți va fi foarte greu când vei fi însărcinată. Vei suporta dureri atunci când vei naște copii și vei fi dependentă de soțul tău pentru satisfacerea dorințelor tale; iar el va fi stăpânul tău!”
17 Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din fructul pomului despre care îți poruncisem să nu mănânci, acum pământul este blestemat din cauza ta! În tot timpul vieții tale, vei obține din el hrană cu un mare efort.
18 Să-ți ofere ciulini și mărăcini; și să te hrănești cu iarba care crește pe câmp.
19 Să-ți obții pâinea necesară hranei tale muncind până vei transpira. Și așa vei trăi permanent, până vei reveni în pământul din care ai fost luat; pentru că ești (făcut din) pământ și te vei întoarce în el!”
20 Adam a numit-o pe soția lui, Eva; pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.
21 Iahve a făcut haine din piele pentru Adam și pentru soția lui; și i-a îmbrăcat cu ele.
22 Apoi Dumnezeu care se numește Iahve a zis: „Constatăm că omul a ajuns ca Unul dintre Noi – cunoaște binele și răul. Acum să nu îi permitem să mănânce și din fructul pomului vieții care l-ar face să trăiască (așa) pentru eternitate!”
23 Acesta este motivul pentru care Dumnezeul numit Iahve l-a scos pe om din grădina Eden – ca să lucreze pământul din care fusese luat.
24 Așa a alungat El pe Adam (din Eden); și a pus în partea estică a grădinii niște heruvimi care aveau o sabie de foc pe care o roteau. Astfel, ei păzeau drumul pe care se putea ajunge la pomul vieții.