Ezekiel 2
1 El mi-a zis: „Fiul omului, stai în picioare; și Eu îți voi vorbi!”
2 Când mi-a vorbit, Spiritul a intrat în mine. Atunci m-am ridicat pe picioarele mele și am ascultat pe Cel care îmi vorbea.
3 El mi-a mai zis: „Fiul omului, Eu te trimit la israelieni – la un popor de oameni neascultători care s-au revoltat împotriva Mea! Atât ei, cât și strămoșii lor s-au revoltat împotriva Mea (de atunci și) până astăzi.
4 Fiii la care te trimit Eu, au fețe dure și inimi împietrite. Dar tu să le spui: «Iahve care este Stăpân (ul vostru) vă vorbește astfel: […]!»
5 Atunci, indiferent că vor asculta sau că nu vor asculta, – pentru că sunt o familie de oameni rebeli –, vor ști totuși că în mijlocul lor există un profet.
6 Dar tu, fiul omului, să nu te temi nici de ei, nici de cuvintele lor! Chiar dacă spinii și mărăcinii cresc lângă tine și chiar dacă locuiești printre scorpioni, să nu te sperii de cuvintele lor și să nu îți fie frică de fețele lor; pentru ei sunt o familie de rebeli.
7 Să le vorbești cuvintele Mele – indiferent că vor asculta sau nu vor asculta – pentru că ei sunt niște rebeli.
8 Deci, fiul omului, ascultă ce urmează să îți spun! Nu fi și tu neascultător ca această familie de rebeli! Deschide gura și mănâncă ce îți voi da!”
9 Am privit și am văzut o mână întinsă spre mine ținând în ea sulul unui document.
10 El l-a desfășurat înaintea mea. Sulul era scris pe ambele părți; și era plin de lamentări, de bocete și de gemete.