Exodus 5
1 Apoi Moise și Aaron s-au dus la faraon; și i-au zis: „ (Dumne) zeul lui Israel care se numește Iahve, îți spune: «Lasă poporul Meu să plece în deșert, ca să Îmi dedice acolo o sărbătoare.»”
2 Dar faraonul a răspuns: „Cine este acest «Iahve» pe care să îl iau în considerare și să îl las pe Israel să plece? Nu Îl cunosc pe «Iahve»; și nu îl voi lăsa pe Israel să plece!”
3 Ei au zis: „Ni S-a revelat chiar (Dumne) zeul evreilor! Te rugăm să ne permiți să facem o călătorie de trei zile în deșert, ca să îi oferim acolo sacrificii din animale (Dumne) zeului nostru numit Iahve. Dacă nu vom proceda astfel, El va face să vină împotriva noastră epidemii și război!”
4 Dar monarhul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, de ce provocați poporul să își abandoneze lucrările? Întoarceți-vă la treburile voastre!”
5 Faraonul a mai zis: „Observați cât de numeros este acum acest popor în țară; iar voi intenționați să îl opriți de la lucrările pe care le face!”
6 În aceeași zi, faraonul a dat ordin celor care coordonau munca și celor care supravegheau poporul, zicându-le:
7 „Să nu mai dați poporului (evreu) paie pentru producerea cărămizilor, cum ați procedat mai înainte; ci să se ducă ei personal să și le adune.
8 Totuși să le pretindeți să facă același număr de cărămizi ca mai înainte. Să nu le reduceți norma; pentru că sunt leneși. Așa se explică de ce își permit să strige: «Lasă-ne să plecăm și să oferim sacrificii din animale (Dumne) zeului nostru!»
9 Să li se ceară efectuarea mai multor activități, ca să aibă ce să muncească; și astfel, să nu mai fie preocupați cu iluzii!”
10 Coordonatorii muncii și supraveghetorii poporului s-au dus și le-au au spus (evreilor): „Faraonul a decretat (și vă zice): «Nu vă mai dau paie!
11 Mergeți și adunați-vă paie de oriunde găsiți; dar să știți că numărul de cărămizi pe care se așteaptă (el) să le faceți, nu vi se va reduce!»”
12 Poporul s-a răspândit prin tot teritoriul Egiptului; și în loc de paie, a început să adune tulpinile scurte ale plantelor rămase după seceratul cerealelor.
13 Coordonatorii muncii îi grăbeau, zicându-le: „Realizați-vă norma zilnică (de cărămizi) exact ca atunci când vi se dădeau paie!”
14 Au fost desemnați supraveghetori israelieni care aveau datoria să îi urmărească. Coordonatorii muncii veniți din partea faraonului îi băteau și îi întrebau: „De ce ieri și astăzi nu ați terminat (de făcut) numărul de cărămizi pe care le făceați înainte?”
15 Atunci supraveghetorii israelienilor au venit la faraon și i-au zis: „De ce te comporți așa cu sclavii tăi?
16 Acestora nu li se mai dau paie; și totuși li se cere același număr de cărămizi! Privește cum sunt bătuți sclavii tăi! Poporul tău este cel care greșește!”
17 Faraonul le-a răspuns: „Vreți să stați (și să trăiți) degeaba! Sunteți niște leneși! Așa se explică de ce ziceți: «Lasă-ne să plecăm ca să oferim lui Iahve sacrificii din animale.»
18 Întoarceți-vă la lucru! Sunteți obligați să realizați aceeași normă de cărămizi, fără să mai primiți paie!”
19 Supraveghetorii israelienilor au constatat dificultatea în care ajunseseră (abia) când li s-a spus că nu li se va reduce numărul zilnic de cărămizi.
20 Atunci când au plecat de la faraon, s-au întâlnit cu Moise și cu Aaron care îi așteptau.
21 Și le-au zis: „Iahve să privească spre voi și să vă judece! Voi ne-ați făcut urâți înaintea faraonului și a reprezentanților lui. Astfel, le-ați pus sabia în mână ca să ne omoare.”
22 Atunci Moise s-a întors spre Iahve și I-a zis: „Doamne, de ce ai făcut să vină acest necaz peste popor? De ce m-ai trimis?
23 De când am venit și am vorbit faraonului în numele Tău, el s-a comportat mult mai rău cu poporul; și Tu nu ai făcut (încă) nimic ca să îl eliberezi!”