Exodus 10
1 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Du-te la faraon; pentru că am împietrit atât inima lui, cât și a slujitorilor lui. Procedând astfel, am decis ca să fac aceste minuni în mijlocul lor,
2 pentru ca voi să puteți povesti copiilor și nepoților voștri cât de sever i-am tratat pe egipteni și ce minuni am făcut între ei. Iar voi veți avea ocazia să știți că Eu sunt Iahve.”
3 Moise și Aaron s-au dus la faraon și i-au zis: „ (Dumne) zeul evreilor care se numește Iahve, îți spune: «Până când vei refuza să te smerești înaintea Mea? Permite poporului Meu să plece și să Mi se închine.
4 Dacă nu îi vei permite să plece, voi aduce mâine lăcuste în țara ta.
5 Ele vor acoperi teritoriul acesteia; și nimeni nu va mai putea vedea pământul. Vor mânca ce v-a mai rămas după grindină: vor devora (frunzele de la) orice copac care crește pe câmp.
6 Se vor umple cu ele palatele tale, casele slujitorilor tăi și ale tuturor egiptenilor; va fi un fenomen pe care nici părinții, nici părinții părinților tăi nu l-au mai văzut de când sunt ei pe pământ și până astăzi!»” Apoi ei s-au întors și au plecat de la faraon.
7 Slujitorii faraonului i-au zis acestuia: „Până când va fi acest om o capcană pentru noi? Lasă poporul (lui) să plece și să se închine (Dumne) zeului lor numit Iahve! Nici acum nu realizezi că se distruge Egiptul?”
8 Atunci Moise și Aaron au fost aduși la faraon. Acesta le-a zis: „Duceți-vă și închinați-vă (Dumne) zeului vostru numit Iahve! Totuși, vreau să știu cine va merge!”
9 Moise i-a răspuns: „Vom merge împreună cu tinerii și cu bătrânii, cu fiii noștri și cu fiicele noastre, cu turmele și cu cirezile noastre – pentru că urmează să celebrăm o sărbătoare în cinstea lui Iahve!”
10 El le-a zis: „Să fie Iahve cu voi exact cum vă voi lăsa eu să plecați însoțiți de copiii voștri! Vă avertizez că ce intenționați să faceți, este ceva rău!
11 Nu, nu accept acest lucru! Sunt de acord să meargă să se închine lui Iahve doar bărbații voștri; pentru că, de fapt, aceasta a fost cererea voastră (inițială)!” Astfel, ei au fost alungați din fața faraonului.
12 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului; și ea va fi invadată de lăcuste. Ele vor mânca orice plantă de pe teritoriul Egiptului: tot ce a mai rămas după dezastrul produs de grindină.”
13 Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului. Atunci Iahve a făcut să vină peste țară vântul de la Est care a bătut tot timpul zilei și al nopții. Când s-a făcut dimineață, vântul de Est adusese lăcustele.
14 Acestea au venit în toată țara Egiptului; și s-au așezat pe tot teritoriul ei. Era un roi de lăcuste atât de mare, încât nu a avut vreodată echivalent și nici nu va mai avea.
15 Ele au acoperit întreg teritoriul țării; și astfel, tot pământul a devenit negru. Au mâncat toate plantele din țară și toate fructele pomilor care rămăseseră după dezastrul făcut de grindină. În toată țara Egiptului nu a mai rămas nimic verde – nici între copaci și nici între plantele de câmp.
16 Faraonul s-a grăbit să cheme pe Moise și pe Aaron, cărora le-a zis: „Am păcătuit împotriva (Dumne) zeului vostru care se numește Iahve și împotriva voastră.
17 Iartă-mi și de această dată păcatul; și roagă-te (Dumne) zeului vostru numit Iahve, cerându-i să îndepărteze de la mine această mortală calamitate!”
18 Ei au plecat de la faraon; și Moise s-a rugat din nou lui Iahve.
19 Iahve a făcut să sufle cu mare intensitate – din direcția Vest – un vânt care a luat lăcustele; și astfel, ele au fost aruncate în Marea Roșie. Nu a mai rămas în Egipt nici măcar una.
20 Dar Iahve i-a împietrit inima faraonului; iar acesta nu le-a permis israelienilor să plece.
21 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer ca să se facă întuneric peste tot teritoriul Egiptului. Acest întuneric va fi atât de pronunțat, încât se va putea pipăi cu mâna!”
22 Moise și-a întins mâna spre cer. Atunci s-a făcut un mare întuneric în toată țara Egiptului. Acest întuneric a durat trei zile.
23 Oamenii nu se puteau vedea unii pe alții; și în timpul celor trei zile, nu s-au deplasat din locul în care erau. Dar toți israelienii au avut lumină acolo unde locuiau.
24 Faraonul l-a chemat pe Moise; și i-a zis: „Duceți-vă și închinați-vă lui Iahve. Copiii voștri pot merge împreună cu voi. Dar turmele și cirezile voastre să rămână aici în țară!”
25 Moise i-a răspuns: „Trebuie să ne permiți să oferim (Dumne) zeului nostru numit Iahve animale arse integral.
26 Deci și vitele noastre trebuie să meargă împreună cu noi! Nicio copită nu va rămâne; pentru că trebuie să alegem dintre ele pe acelea pe care le vom dedica în închinarea noastră înaintea (Dumne) zeului nostru numit Iahve. Nu știm ce (animale) vom folosi pentru a ne închina lui Iahve decât atunci când vom ajunge acolo!”
27 Dar Iahve a împietrit inima faraonului; iar acesta nu a vrut să le permită (evreilor) să plece.
28 Apoi faraonul i-a zis: „Pleacă de la mine! Evită să îmi mai vezi fața; pentru că în ziua în care mi-o vei (mai) vedea, vei muri!”
29 Moise i-a răspuns: „Să se întâmple exact cum ai zis! Nu îți voi mai vedea fața!”