Deuteronomy 21
1 Dacă în țara pe care Iahve – Dumnezeul tău – ți-o dă ca moștenire, vei găsi pe câmp un om mort și nu știi cine l-a omorât,
2 bătrânii consilieri și judecătorii să vină și să măsoare distanța de la omul omorât până la cel mai apropiat oraș.
3 Consiliul bătrânilor din cel mai apropiat oraș față de cel omorât, să ia o vacă tânără care nu a fost folosită la muncă niciodată sau care nu a tras la jug.
4 Să o ducă lângă o apă curgătoare unde nu se lucrează pământul și unde nu se fac însămânțări agricole. Acolo să îi rupă gâtul.
5 Să vină preoții leviți, pentru că pe ei i-a ales Iahve – Dumnezeul vostru – ca să Îi slujească; și să pronunțe binecuvântarea în numele Lui. Ei (sunt desemnați) să decidă cu privire la orice ceartă și în legătură cu orice rănire.
6 Atunci, toți membrii consiliului bătrânilor celui mai apropiat oraș de cel omorât, să se spele pe mâini în apă, deasupra acelei vaci tinere căreia i-au rupt gâtul;
7 și să declare: «Mâinile noastre nu au participat la vărsarea acestui sânge; și ochii noștri nu l-au văzut curgând!
8 Doamne, primește această achitare pentru poporul Tău – pentru Israel – pe care l-ai răscumpărat; și nu declara vinovat poporul Israel de sângele unui om nevinovat!». Și astfel se va face achitarea care era necesară pentru ei din cauza acelui sânge vărsat.
9 Așa trebuie să îndepărtați de la voi vina pentru sângele care va fi vărsat în mijlocul vostru fără ca voi să fi fost implicați în acest caz, pentru că ați făcut ce este corect în ochii lui Iahve.
10 Când vei merge la război împotriva dușmanilor tăi, iar Iahve – Dumnezeul tău – îi va face să fie învinși de tine și (-i) vei lua prizonieri,
11 dacă printre ei vei vedea o femeie frumoasă și te vei îndrăgosti de ea, ți se va permite să o iei ca soție.
12 Să o aduci în familia ta. Să se radă pe cap, să își taie unghiile,
13 să își schimbe haina pe care o purta când a fost luată printre prizonieri, să nu iasă din casă o lună de zile, ci în această perioadă să plângă pe tatăl și pe mama ei. Apoi (poți) să ai relații intime cu ea. Tu să îi fi soț, iar ea să îți fie soție.
14 Dacă (după un timp) nu îți va mai plăcea de ea, să o lași să plece unde dorește. Nu vei putea să o vinzi pe argint, nici să te comporți cu ea ca în cazul unei sclave; pentru că ai dezonorat-o!
15 Este posibil ca un om să aibă două soții: pe una o iubește, iar pe cealaltă nu o mai iubește; dar are copii de la amândouă. Dacă primul născut în familia lui este de la soția pe care nu o (mai) iubește,
16 atunci când va împărți moștenirea între fiii lui, nu va putea da (privilegiile pentru) dreptul de prim-născut fiului celei pe care o iubește în defavoarea celui prim-născut provenit de la soția pe care nu o mai iubește.
17 Să recunoască dreptul de prim-născut pentru fiul soției pe care nu o iubește; și să îi dea o parte dublă din toate posesiunile lui! Pentru că acel fiu este primul rezultat al perioadei (de tinerețe) din viața lui când avea cea mai mare forță fizică, el deține dreptul de prim-născut.
18 Dacă un om are un fiu neascultător și rebel, care nu ascultă de tatăl și de mama lui nici după ce l-au pedepsit,
19 părinții să îl ducă la poarta orașului, înaintea celor care formează consiliul bătrânilor.
20 Acolo, ei să le spună: «Acest fiu al nostru este neascultător și rebel! Nu ascultă de noi. Este un risipitor și un bețiv!».
21 Atunci toți oamenii din orașul lui să îl omoare cu pietre. Să distrugeți astfel răul din mijlocul vostru! Toți israelienii vor auzi (astfel ce s-a întâmplat) și se vor teme (să îi urmeze exemplul).
22 Dacă un om care a comis un păcat ce se pedepsește cu moartea, va fi condamnat și îl veți spânzura de un copac,
23 să nu îi rămână corpul atârnat de acel lemn întreaga noapte, ci să îl îngropați în aceeași zi; pentru că cel atârnat de lemn este blestemat de Dumnezeu! Să nu profanați pământul pe care vi l-a dat ca moștenire Dumnezeul vostru care se numește Iahve.