Acts 4
1 În timp ce Petru și Ioan vorbeau mulțimii de oameni, în mod surprinzător au apărut saducheii însoțiți de comandantul gărzii templului,
2 manifestând o mare ostilitate față de ei, pentru că îi învățau pe oameni despre Isus și despre înviere.
3 I-au arestat și i-au dus în închisoare până a doua zi; pentru că se înserase.
4 Dar mulți dintre cei care auziseră acele cuvinte, au crezut; și numărul bărbaților credincioși a ajuns astfel la aproximativ cinci mii.
5 A doua zi, conducătorii poporului (evreu) și învățătorii legii mozaice, au făcut un consiliu în Ierusalim.
6 Acolo au mai fost prezenți: marele preot numit Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți ceilalți care proveneau din familii de mari preoți.
7 I-au adus pe Petru și pe Ioan între ei și i-au întrebat: „Cu ce aprobare sau în numele cui ați făcut acest lucru?”
8 Atunci Petru, fiind plin de Spiritul Sfânt, le-a zis: „Lideri ai poporului și conducători ai Israelului!
9 Constatăm că suntem interogați pentru o binefacere de care a beneficiat un om bolnav și doriți să aflați cum a fost vindecat.
10 În consecință, vom face o declarație pe care ar fi bine să o audă toți oamenii din Israel: acest om se prezintă în fața voastră complet sănătos în numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi L-ați crucificat, dar pe care Dumnezeu L-a înviat!
11 Voi L-ați abandonat exact cum au făcut constructorii cu acea piatră care (până la urmă) a ajuns să fie pusă în locul în care se unesc zidurile.
12 Salvarea nu este posibilă decât în numele Lui; pentru că nu li s-a dat oamenilor niciun alt nume în care să o poată obține!”
13 Remarcând curajul lui Petru și al lui Ioan, liderii religioși au fost surprinși să constate că ei erau totuși oameni simpli care nu absolviseră școli remarcabile; și atunci au înțeles că fuseseră cu Isus.
14 Dar pentru că îl vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau contesta nimic.
15 Doar le-au ordonat să iasă din Sinedriu și apoi au făcut o ședință.
16 În cadrul ei, au zis: „Ce decizie vom lua cu privire la acești oameni? Am aflat că toți locuitorii Ierusalimului știu despre această minune evidentă pe care nu o putem contesta.
17 Totuși, ca să nu se răspândească această informație mai departe între ceilalți oameni, să îi amenințăm și să le ordonăm ca în viitor să nu mai vorbească nimănui evocând acest nume.”
18 După ce i-au chemat (între ei), le-au interzis să mai vorbească și să mai învețe în vreun fel pe oameni în numele lui Isus.
19 Răspunsul lui Petru și al lui Ioan a fost acesta: „Gândiți-vă dacă procedați corect înaintea lui Dumnezeu când ne pretindeți să ascultăm mai mult de voi decât de El!
20 Noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și despre ce am auzit!”
21 I-au amenințat din nou și i-au lăsat să plece, pentru că nu știau cum să îi pedepsească; iar mulțimea de oameni glorifica pe Dumnezeu pentru ce se întâmplase.
22 Omul care fusese vindecat prin această minune, avea mai mult de patruzeci de ani.
23 După ce au fost eliberați, ei s-au dus la grupul lor și le-au relatat tot ce le spuseseră liderii preoților și conducătorii poporului.
24 Când au auzit relatarea, și-au exprimat toți aceeași dorință, zicând: „Doamne, Tu, Stăpânul care ai făcut cerul, pământul, marea și toate vietățile care le populează!
25 Sub inspirația Spiritului Sfânt, strămoșul nostru David, sclavul Tău, a fost folosit de Tine să zică: «De ce se agită națiunile lumii și de ce concep popoarele strategii inutile?
26 Regii de pe pământ s-au revoltat și au făcut o coaliție împotriva Celui pe care El L-a trimis.»
27 Această profeție s-a confirmat atunci când împotriva Sclavului Tău celui sfânt – Isus – s-au aliat în acest oraș Irod, Pilat din Pont, celelalte națiuni și mulțimile de oameni din poporul Israel.
28 Ei au făcut să se întâmple astfel tot ce deja planificaseși prin forța și prin voința de care dispui Tu.
29 Acum, Doamne, privește la amenințările lor și ajută-i pe sclavii Tăi să predice Cuvântul Tău cu tot curajul.
30 Întinde-Ți mâna și fă vindecări, minuni și lucruri supranaturale în numele Sclavului Tău Celui Sfânt numit Isus!”
31 După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați. Toți s-au umplut de Spirit Sfânt și predicau Cuvântul lui Dumnezeu cu un mare curaj.
32 Acei oameni mulți care crezuseră, erau uniți în inimă și în gând. Niciunul nu pretindea că este proprietarul exclusiv al averilor lui; ci își considerau proprietățile ca fiind bunuri comune.
33 Apostolii vorbeau cu mare autoritate despre învierea lui Isus; și toți erau beneficiarii unui mare har.
34 Problema lipsurilor era rezolvată prin faptul că toți cei care aveau terenuri agricole, le vindeau și apoi aduceau banii
35 care erau puși la picioarele apostolilor, de unde se împărțeau conform nevoilor fiecăruia.
36 Iosif, cel numit de apostoli și Barnaba – nume care se traduce prin „Fiul încurajării” – era un levit care provenea din Cipru.
37 El a vândut un teren agricol pe care îl avea și apoi a adus banii, punându-i la picioarele apostolilor.