2 Samuel 3
1 Războiul dintre urmașii lui Saul și cei ai lui David a durat mult timp. David devenea o forță din ce în ce mai mare, în timp ce familia lui Saul își perdea influența.
2 Fiii lui David care i s-au născut la Hebron, au fost: Amnon – primul născut. El era fiul izreelitei Ahinoam.
3 Chileab – era al doilea – fiul Abigailei, văduva carmelitului Nabal. Absalom a fost al treilea fiu al lui David. El era fiul Maacăi – fiica lui Talmai, regele Gheșurului.
4 Adonia – al patrulea – a fost fiul Haghitei. Șefatia – al cincilea – era fiul născut de Abital.
5 Al șaselea a fost Itream – fiul soției lui David numită Egla. Aceștia sunt fiii care i s-au născut lui David în localitatea Hebron.
6 În timpul războiului dintre urmașii lui Saul și cei ai lui David, Abner a devenit un luptător remarcabil între urmașii lui Saul.
7 Saul avusese o concubină care se numea Rițpa. Ea era fiica lui Aia. Iș-Boșet i-a zis lui Abner: „De ce ai intrat la concubina tatălui meu?”
8 Abner s-a supărat foarte rău din cauza cuvintelor lui Iș-Boșet; și i-a zis: „Ce sunt eu (pentru tine) – cap de câine? Susțin oare pe urmașii lui Iuda? Astăzi am demonstrat loialitate față de urmașii tatălui tău – Saul –, față de frații și față prietenii lui. Nu te-am trădat oamenilor lui David; iar tu mă declari astăzi vinovat din cauza acestei femei!?
9 Dumnezeu să Își manifeste toată duritatea față de Abner dacă de acum înainte nu voi susține pe David în tot ce Iahve i-a promis prin jurământ
10 când a zis că va lua guvernarea de la familia lui Saul și va înălța tronul lui David care va guverna în Israel și pentru urmașii Iuda, de la teritoriile locuite de către urmașii Dan până la Beer-Șeba!”
11 Iș-Boșet nu a mai avut curajul să îi spună ceva lui Abner, pentru că îi era frică de el.
12 Apoi Abner a trimis din partea lui niște mesageri la David, ca să îi spună: „A cui este țara?” Apoi a adăugat: „Ratifică un legământ cu mine; și eu te voi ajuta să determini întregul Israel să fie în favoarea ta.”
13 David a răspuns: „Sunt de acord. Voi face un legământ cu tine; dar cu o singură condiție: să nu apari înaintea mea dacă nu mi-o aduci pe Mihal – fiica lui Saul – atunci când vii la mine!”
14 David a trimis mesageri la Iș-Boșet – fiul lui Saul – să îi spună: „Dă-mi-o pe soția mea – pe Mihal – cu care m-am logodit după ce am adus (lui Saul) o sută de organe genitale exterioare de-ale filistenilor!”
15 Iș-Boșet a trimis pe cineva să o aducă; și ea a fost luată de la soțul ei – de la Paltiel – fiul lui Laiș.
16 Soțul ei a mers împreună cu ea – plângând în urma ei – până la Bahurim. Abner i-a zis: „Întoarce-te acasă!” El s-a întors și s-a dus acasă.
17 Apoi Abner a vorbit cu cei care formau consiliul bătrânilor lui Israel; și le-a zis: „Cu mai mult timp în urmă l-ați dorit ca rege pe David.
18 Acum confirmați-l ca rege; pentru că Iahve a spus despre el: «Prin mâna sclavului Meu – David – Îmi voi salva poporul numit Israel de opresiunea filistenilor și a tuturor dușmanilor lui.»”
19 Abner le-a vorbit și beniamiților. Apoi s-a dus la Hebron, ca să îi spună lui David tot ce dorește să facă Israel și întregul trib al urmașilor lui Beniamin.
20 A ajuns la David, la Hebron, însoțit de douăzeci de bărbați. David a organizat un banchet pentru ei.
21 Abner i-a zis lui David: „Permite-mi să plec și să adun întregul Israel la stăpânul meu care este rege. Intenționez astfel să îi determin să ratifice un legământ cu tine, ca să guvernezi oriunde dorește sufletul tău!” David i-a permis lui Abner să se retragă; și astfel el a plecat în pace.
22 Imediat după ce plecase Abner, a venit Ioab împreună cu slujitorii lui David. Se întorceau de la un jaf, aducând o mare pradă cu ei. Abner nu mai era împreună cu David la Hebron, pentru că îi permisese să plece; iar el plecase liniștit.
23 Când a venit Ioab împreună cu armata care era cu el, i s-a spus că Abner – fiul lui Ner – a fost la rege, că acesta i-a permis să plece și că astfel el a plecat în pace.
24 Ioab a venit la rege și i-a zis: „Ce ai făcut? Abner a fost la tine, iar tu i-ai permis să plece. De ce?
25 Îl cunoști bine pe Abner – fiul lui Ner! El a venit să te înșele, să îți cunoască intențiile și să știe tot ce faci!”
26 După ce a plecat de la David, Ioab a trimis mesageri la Abner. Astfel, prin intermediul lor, el l-a adus înapoi de la fântâna lui Sira. Dar David nu știa nimic.
27 Atunci când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l-a luat separat, lângă poartă, prefăcându-se că ar dori să îi vorbească ceva în mod secret. Și ca să îl răzbune pe fratele lui numit Asael, Ioab l-a lovit pe Abner în stomac. Astfel a murit Abner.
28 Când David a fost informat despre ce s-a întâmplat, a zis: „Eu și regatul meu suntem nevinovați înaintea lui Iahve, pentru totdeauna, de moartea lui Abner – fiul lui Ner.
29 Declar că vina acestei morți trebuie să fie în exclusivitate a lui Ioab și a familiei tatălui lui! Să se întâmple ca între urmașii lui să existe totdeauna cineva care să aibă o hemoragie, cineva lepros, cineva care să se sprijine în cârjă, cineva care să cadă omorât de sabie și cineva care să nu aibă ce să mănânce!”
30 Ioab împreună cu fratele lui numit Abișai l-au omorât pe Abner pentru că în lupta de la Ghivon, acesta îl omorâse pe fratele lor numit Asael.
31 David i-a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Rupeți-vă hainele, înconjurați-vă cu saci și mergeți plângând pentru (moartea lui) Abner!” Regele David mergea în urma sicriului în care era transportat Abner.
32 L-au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele a plâns în hohote la mormântul lui; și întregul popor a făcut același lucru.
33 Regele a cântat acest cântec de jale: „Oare este posibil să moară Abner cum moare un trădător?
34 Nu aveai mâinile legate și nici picioarele imobilizate cu lanțuri! Ai murit ca unul care este învins de oameni lași!” Și tot poporul a plâns din nou pentru Abner.
35 Tot cei care erau prezenți acolo, s-au apropiat de David ca să îl determine să mănânce cât mai era încă ziuă. Dar el a făcut următorul jurământ: „Dumnezeu să se comporte cu mine cu toată duritatea dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui!”
36 Acest lucru a fost cunoscut de întregul popor; și a plăcut tuturor. De fapt, tot ce făcea regele a fost agreat de popor.
37 Astfel, în acea zi, tot poporul și tot Israelul au știut că nu regele l-a omorât pe Abner, fiul lui Ner.
38 Apoi David le-a zis slujitorilor lui: „Nu înțelegeți că astăzi a căzut în Israel un prinț care a fost un om remarcabil?
39 Astăzi, deși sunt uns ca rege, eu nu am suficientă forță (să acționez împotriva lor); iar acești bărbați – fiii Țeruiei – îmi sunt superiori. Doresc ca Iahve să îl recompenseze pe cel rău conform răutății lui!”