2 Samuel 16
1 Imediat după ce a trecut de vârful muntelui, Țiba – slujitorul lui Mefiboșet – l-a întâmpinat pe David. Țiba avea cu el o pereche de măgari care cărau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de smochine și un burduf cu vin.
2 Regele l-a întrebat: „Ce vrei să faci cu aceste lucruri?” Țiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să călătorească pe ei; iar pâinile și turtele sunt aduse pentru hrana tinerilor. Vinul va fi foarte util când vor umbla prin deșert și vor fi extenuați din cauza setei.”
3 Regele l-a mai întrebat: „Unde este nepotul stăpânului tău?” Țiba i-a răspuns: „A rămas în Ierusalim; pentru că a zis: «Astăzi, urmașii lui Israel îmi vor da înapoi proprietățile bunicului meu!»”
4 Atunci regele i-a zis: „Tot ce aparținuse lui Mefiboșet, este acum al tău!” Țiba i-a zis: „Mă închin în fața ta! Îmi doresc ca regele – stăpânul meu – să manifeste bunăvoință față de mine.”
5 În timp ce regele David se apropia de Bahurim, a ieșit din oraș un bărbat care a început să blesteme. El se numea Șimei – fiul lui Ghera – și aparținea clanului lui Saul.
6 A început să arunce cu pietre în David și în toți slujitorii lui, în timp ce întreaga armată (care era cu el) și toți luptătorii remarcabili stăteau la dreapta și la stânga regelui.
7 În timp ce îl blestema pe David, Șimei striga: „Pleacă! Pleacă, om al sângelui – cel care face acte de nedreptate!
8 Iahve a întors împotriva ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul căruia i-ai luat guvernarea. Astfel, acum Iahve i-a dat guvernarea fiului tău numit Absalom; iar tu ai ajuns să fii distrus, pentru că ești un om al sângelui!”
9 Abișai – fiul Țeruiei – i-a zis regelui: „Cum își permite acest câine mort să îl blesteme pe stăpânul meu, pe rege? Permite-mi să mă duc și să îi retez capul!”
10 Dar regele a zis: „Ce am eu în comun cu voi, fii ai Țeruiei? El procedează astfel pentru că Iahve i-a zis: «Blestemă-l pe David!» Deci cine va avea curajul să îi zică: «De ce faci acest lucru?»?”
11 Apoi David le-a zis atât lui Abișai cât și tuturor slujitorilor lui: „Chiar fiul meu intenționează să mă omoare. Cu atât mai mult și-ar dori acum acest beniamit să mă vadă mort! Lăsați-l să blesteme; pentru că Iahve i-a spus să facă acest lucru!
12 Poate că Iahve va privi spre necazul meu și îmi va face bine în locul blestemului lui de astăzi!”
13 David și oamenii lui și-au continuat drumul. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, blestemând. El arunca pietre și praf după David.
14 În final, David și toți cei care îl însoțeau, au ajuns foarte obosiți la un anume loc; și s-au odihnit acolo.
15 În acest timp, Absalom și toți israelienii care îl însoțeau au ajuns la Ierusalim. Împreună cu el era acolo și Ahitofel.
16 După ce au ajuns la Ierusalim – architul Hușai – prietenul lui David, a venit la Absalom și a zis: „Să trăiască regele! Să trăiască regele!”
17 Absalom l-a întrebat: „Așa îți demonstrezi loialitatea pe care o ai față de prietenul tău (David)? De ce nu te-ai dus împreună cu el?”
18 Hușai i-a răspuns: „Pentru că voi fi de partea celui pe care l-a ales atât Iahve cât și acest popor format din toți israelienii. Cu acela voi rămâne!
19 De fapt, cui ar trebui să îi slujesc? Oare nu fiului lui? Cum am slujit tatălui tău, așa îți voi sluji și ție.”
20 Atunci Absalom i-a poruncit lui Ahitofel: „Sfătuiți-vă împreună! Ce să facem?”
21 Ahitofel l-a sfătuit, zicându-i: „Intră la concubinele regelui care au fost lăsate să îngrijească palatul! Astfel, tot Israelul va afla că te-ai făcut urât regelui; și așa vor fi încurajați toți cei care sunt de partea ta!”
22 Atunci au instalat un cort pentru Absalom pe acoperiș; și el a intrat la concubinele tatălui lui sub privirea întregului Israel.
23 În acele vremuri, sfatul care venea de la Ahitofel, avea aceeași autoritate ca atunci când ar fi fost un răspuns direct de la Dumnezeu. Așa erau considerate toate sfaturile pe care le dădea Ahitofel: atât lui David, cât și lui Absalom.