2 Samuel 1
1 După ce Saul murise, trecuseră două zile de când David se întorsese de la înfrângerea amaleciților; și era în localitatea Țiclag.
2 A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul. El era cu hainele rupte și avea pământ pe cap. Când a ajuns înaintea lui David, a căzut cu fața spre pământ și i s-a închinat.
3 David l-a întrebat: „De unde vii?” El i-a răspuns: „Am reușit să fug din tabăra israeliană.”
4 David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat acolo!” El i-a răspuns: „Oamenii au fugit din zona de conflict; și mulți dintre ei au murit! A murit atât Saul cât și fiul lui numit Ionatan.”
5 David l-a mai întrebat pe tânărul care îi adusese aceste vești: „De unde știi că Saul și fiul lui care se numește Ionatan au murit?”
6 Tânărul a răspuns: „Eram pe muntele Ghilboa. Acolo l-am văzut pe Saul care se sprijinea pe lancea lui; iar carele și călăreții inamicului veneau din ce în ce mai aproape de el.
7 Când Saul a privit în urmă și m-a văzut, m-a chemat; iar eu i-am răspuns: «Sunt aici, la dispoziția ta!»
8 El m-a întrebat: «Cine ești?» Iar eu i-am răspuns: «Sunt amalecit.»
9 Atunci el mi-a zis: «Apropie-te de mine și omoară-mă; pentru că sunt în agonia morții, chiar dacă încă trăiesc!»
10 Atunci m-am apropiat de el și l-am omorât, știind că dacă este rănit, nu va mai trăi mult timp. Apoi i-am luat coroana de pe cap și brățara de la braț. Le-am adus aici, stăpânului meu.”
11 Atunci David și-a apucat hainele și le-a rupt. Apoi toți bărbații care erau cu el, au făcut același lucru.
12 Au plâns și au postit până seara pentru (moartea lui) Saul, pentru fiul lui numit Ionatan, pentru armata lui Iahve și pentru urmașii lui Israel; pentru că muriseră loviți de sabie.
13 Apoi David l-a întrebat pe tânărul care i-a adus veștile: „De unde ești?” El i-a răspuns: „Sunt fiul unui străin amalecit.”
14 Atunci David i-a zis: „Cum ai avut curajul să acționezi împotriva celui care este unsul lui Iahve și nu ți-a fost frică să îl omori?”
15 Apoi David l-a chemat pe unul dintre oamenii lui; și i-a zis: „Apropie-te și doboară-l!” El l-a lovit; și astfel, acel om a murit.
16 David i-a zis: „Doar tu vei fi responsabil de vărsarea sângelui tău; pentru că ai făcut cu gura ta declarații care te incriminează, zicând: «L-am omorât pe cel care este uns (în funcția de rege) al lui Iahve.»!”
17 David a plâns pentru Saul și pentru fiul lui numit Ionatan, compunând (și) un cântec de jale (în onoarea lor).
18 El a poruncit apoi urmașilor lui Iuda să învețe acest cântec care a fost numit Cântecul Arcului. El este scris în Cartea lui Iașar:
19 „Israel, gloria ta zace omorâtă pe zonele tale înalte. Cum au căzut vitejii tăi!
20 «Nu vorbiți despre acest lucru în Gat; și nu îl anunțați pe străzile Așchelonului; pentru ca să nu se bucure fetele filistenilor și să nu sară de satisfacție fiicele celor necircumciși.»
21 «O, voi, munți ai Ghilboei! Nici roua și nici ploaia să nu mai cadă peste voi! Nici recolte pe câmpiile voastre să nu mai aveți pentru darurile de mâncare! Pentru că acolo au fost profanate scuturile vitejilor – scutul lui Saul care nu va mai fi uns cu ulei.»
22 De la sângele celor omorâți, de la grăsimea vitejilor, săgeata lui Ionatan nu venea înapoi; iar sabia lui Saul nu se învârtea fără să lovească pe cineva.
23 Saul și Ionatan – cei care atunci când trăiau, s-au iubit și s-au agreat – nici măcar în moarte nu au fost despărțiți. Erau mai rapizi decât vulturii; și aveau o forță mai mare decât a leilor.
24 «Fiice ale lui Israel, plângeți-l pe Saul – pe cel care vă îmbrăca în roșu-aprins și cu multă eleganță; pe acela care vă împodobea hainele cu ornamente de aur.»
25 Vai, cum au căzut luptătorii în mijlocul conflictului! Ionatan zace omorât pe zonele tale înalte.
26 «Frate Ionatan, sunt deprimat din cauza morții tale! Mi-ai fost atât de drag! Dragostea ta pentru mine a fost specială: superioară dragostei pe care o pot oferi femeile.»
27 Cum au căzut luptătorii; și cum au dispărut armele!”