2 Kings 25
1 În al nouălea an al guvernării lui Zedechia, în a zecea zi din a zecea lună a anului, Nabucodonosor – regele Babilonului – a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată armata lui. Ei și-au instalat tabăra în fața orașului și au construit un parapet în jurul lui.
2 Orașul a fost în stare de asediu până în al unsprezecelea an al guvernării regelui Zedechia.
3 În a noua zi din a patra lună a anului, foametea din oraș a devenit atât de mare, încât poporul țării nu mai avea deloc mâncare.
4 Atunci s-a făcut o gaură în zidul orașului. Astfel, toți soldații au fugit noaptea, ieșind pe poarta dintre cele două ziduri, prin locul de lângă grădina regelui. Acest lucru s-a întâmplat în timp ce caldeenii înconjurau orașul. Cei care au ieșit din oraș, s-au deplasat pe drumul care conduce spre Araba.
5 Dar armata caldeenilor l-a urmărit pe rege și l-a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată armata regelui israelian se împrăștiase de lângă el.
6 Caldeenii l-au capturat pe rege și l-au adus la regele Babilonului – la Ribla – unde a fost pronunțată o sentință împotriva lui.
7 Ei i-au înjunghiat pe fiii lui Zedechia în fața ochilor lui. Apoi i-au scos ochii, l-au legat cu lanțuri de bronz și l-au dus în Babilon.
8 În a șaptea zi din a cincea lună, în al nouăsprezecelea an al guvernării regelui Nabucodonosor – regele Babilonului –, Nebuzaradan – comandantul gărzilor – care era un slujitor al regelui Babilonului, a pătruns în Ierusalim.
9 El a dat foc casei lui Iahve, palatului regelui și tuturor caselor din Ierusalim. Apoi a dat foc și tuturor caselor mari.
10 Toată armata caldeenilor care era împreună cu acel comandant al gărzilor, a dărâmat zidurile din jurul Ierusalimului.
11 Nebuzaradan – comandantul gărzilor – a dus în captivitate poporul care mai rămăsese în oraș, luând și dezertorii care fugiseră la regele Babilonului împreună cu restul mulțimii de israelieni.
12 Totuși, comandantul gărzilor a lăsat în țară câțiva oamenii săraci, ca să lucreze viile și terenurile agricole.
13 Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în casa lui Iahve, postamentele și „marea” din bronz care existau în ea. Ei au dus bronzul la Babilon.
14 Au luat vasele, lopețile, uneltele de stins focul, farfuriile și toate uneltele de bronz care erau folosite pentru slujbă.
15 Comandantul gărzilor a mai luat vasele în care se ardea tămâie și cupele – tot ce era de aur sau de argint.
16 Cei doi stâlpi, „marea” și postamentele – toate aceste unelte de bronz pe care le făcuse Solomon pentru casa lui Iahve – aveau o greutate care nu se putea cântări.
17 Fiecare stâlp era înalt de optsprezece coți și avea deasupra un capăt de bronz lucrat ornamental. Înălțimea acelei părți superioare era de trei coți și avea în jurul ei o rețea cu rodii – toate fiind făcute din bronz. Al doilea stâlp – cu rețeaua lui – era identic cu primul.
18 Comandantul gărzilor i-a luat prizonieri pe Seraia care era preotul conducător, pe Țefania – următorul preot ca funcție – și pe cei trei paznici ai porții.
19 A mai luat din oraș un conducător de armată care avea în subordine soldați și încă cinci oameni dintre administratorii regelui. Și aceia fuseseră găsiți acolo, în oraș. L-a mai luat pe scribul conducătorului armatei, care recruta bărbați din poporul țării. A luat încă șaizeci de bărbați din poporul țării. Ei fuseseră găsiți tot în oraș.
20 Nebuzaradan – comandantul gărzilor – i-a luat (pe toți aceștia) și i-a dus la regele Babilonului, la Ribla.
21 Acolo – la Ribla – în țara Hamat, regele Babilonului a dat ordin ca ei să fie omorâți. Astfel a fost dus în captivitate poporul din teritoriul numit Iuda, într-un loc departe de țara lui.
22 Nabucodonosor – regele Babilonului – l-a pus conducător pe Ghedalia – fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan – pentru poporul care mai rămăsese în țară. El l-a lăsat să guverneze acolo, în teritoriul care fusese numit Iuda.
23 Când toți conducătorii armatei și oamenii lor au auzit că regele Babilonului l-a pus pe Ghedalia să conducă țara, au venit împreună cu oamenii lor la Ghedalia, în localitatea Mițpa. Aceia erau: Ismael – fiul lui Netania –, Iohanan – fiul lui Careah –, Seraia – fiul netofatitului Tanhume – și Iaazania, fiul unui maacatit.
24 Ghedalia le-a jurat atât lor cât și oamenilor lor, zicând: „Nu vă temeți de slujitorii caldeenilor! Rămâneți în țară, slujiți regelui Babilonului și veți trăi bine!”
25 Dar în a șaptea lună, Ismael – fiul lui Netania, fiul lui Elișama – care era din familia regală, a venit împreună cu zece oameni și l-au omorât pe Ghedalia. Ei i-au mai omorât atât pe iudeii cât și pe caldeenii care erau cu el la Mițpa.
26 Atunci tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare împreună cu șefii armatei, au fugit în Egipt, pentru că le era frică de caldeeni.
27 În al treizeci și șaptelea an de captivitate pentru Iehoiachin – (fostul) rege al celor din teritoriul numit Iuda –, în a douăzeci și șaptea zi din a douăsprezecea lună, Evil-Merodac – regele Babilonului –, în primul an al guvernării lui, l-a eliberat din închisoare pe Iehoiachin, (fostul) rege pentru „Iuda”.
28 I-a vorbit cu bunătate și i-a dat un loc onorabil – superior celui oferit regilor care erau cu el în Babilon.
29 Iehoiachin și-a schimbat hainele de deținut; și pentru tot restul vieții lui a mâncat la masa regelui.
30 Regele (babilonian) s-a îngrijit mereu de hrana zilnică a lui Iehoiachin cât timp a mai trăit.