2 Corinthians 7
1 Dragii mei, având în vedere faptul că beneficiem de aceste promisiuni, să ne curățăm de orice (păcat care) ne afectează negativ corpul și spiritul; și astfel, să ne ducem sfințirea până la final (ul vieții noastre pe acest pământ) trăind în reverență față de Dumnezeu.
2 Fiți receptivi față de noi. Nu am făcut nimănui nicio nedreptate, nu am făcut rău nimănui și nu am înșelat pe nimeni.
3 Nu fac această afirmație ca să vă condamn. Deja am spus că sunteți acceptați în inimile noastre astfel încât putem muri și trăi împreună cu voi.
4 Am o mare încredere în voi. Sunt chiar mândru de voi! Și în ciuda tuturor necazurilor prin care trecem, sunt încurajat și foarte fericit.
5 Când am ajuns în Macedonia, nu am avut posibilitatea să stăm liniștiți; ci a trebuit să suportăm tot felul de adversități. Unele erau confruntări care veneau din exteriorul nostru, iar altele s-au manifestat sub forma tensiunilor interioare provocate de (anumite) temeri.
6 Dar Dumnezeu care consolează pe cei descurajați, ne-a oferit curaj prin venirea lui Titus.
7 Acest fapt s-a întâmplat nu doar prin apariția lui, ci și din cauza efectului pe care l-a produs relatarea lui despre voi. El ne-a spus despre voința voastră intensă, despre profundul vostru regret și despre devotamentul pe care îl manifestați pentru mine. Am avut astfel un motiv suplimentar de bucurie.
8 Chiar dacă v-am întristat prin trimiterea epistolei mele, nu regret că am scris-o. Deși inițial am regretat scrierea ei, acum constat că ea v-a întristat doar pentru puțin timp.
9 Nu mă bucur pentru întristarea voastră, ci pentru că după ce ați avut această reacție, v-ați schimbat (în bine) concepția și apoi comportamentul. Astfel, întristarea voastră a fost agreată (și) de Dumnezeu; și (constatăm că) nimeni nu a fost afectat negativ de noi.
10 Atunci când întristarea este aceea pe care o dorește și Dumnezeu, ea are ca rezultat schimbarea în bine a modului de gândire și a comportamentului, fapt ce conduce la salvare. Nu există regrete pentru cine a trecut prin acest tip de întristare. Dar întristarea specifică lumii produce moarte.
11 Întristarea agreată de Dumnezeu pe care ați experimentat-o, a produs în voi motivații intense și devotament. Ea v-a adus dorința de a scăpa de vinovăție. Astfel, voi ați fost în același timp indignați și ați manifestat o mare dorință de a face ce este corect, acționând cu teamă și cu o mare pasiune! În tot ce ați făcut, v-ați demonstrat corectitudinea.
12 Eu nu v-am scris (epistola anterioară) din cauza celui care a făcut acea faptă rea sau din cauza celui care a suportat efectul acelui lucru rău; ci am vrut să vă demonstrăm astfel cât de mare este devotamentul nostru față de voi înaintea lui Dumnezeu.
13 Prin toate aceste lucruri (care s-au întâmplat), noi am fost încurajați și ne-am bucurat și mai mult atunci când am constatat satisfacția lui Titus al cărui spirit a fost împrospătat de voi toți.
14 Nu m-ați făcut de rușine în fața lui când m-am lăudat cu voi. Ci s-a confirmat ce i-am spus despre voi, așa cum tot ce v-am spus și vouă a fost adevărat.
15 Astfel, dragostea lui pentru voi se consolidează atunci când își amintește că toți ați fost pregătiți să îl ascultați după ce l-ați primit cu respect și cu reverență.
16 Mă bucur că pot să am o totală încredere în voi.