1 Samuel 5
1 După ce au capturat Cufărul lui Dumnezeu, filistenii l-au luat din Eben-Ezer și l-au adus la Așdod.
2 Au dus Cufărul lui Dumnezeu și l-au pus în templul (zeu) lui Dagon, așezându-l lângă acesta.
3 Când s-au trezit dimineața devreme, așdodiții au văzut că Dagon era căzut cu fața spre pământ înaintea Cufărului lui Iahve. Ei l-au luat pe Dagon și l-au pus înapoi la locul lui.
4 În următoarea dimineață, atunci când s-au trezit devreme, au văzut că Dagon era din nou căzut cu fața spre pământ înaintea Cufărului lui Iahve. Dar cu acea ocazie, capul lui Dagon și cele două palme ale lui erau tăiate pe prag. Îi rămăsese numai trunchiul.
5 Acest fapt explică de ce până astăzi, preoții lui Dagon și toți cei care intră în templul lui din Așdod, nu calcă pe prag.
6 Mâna lui Iahve aducea dezastre împotriva celor din Așdod. Ea îi speriase; pentru că lovise cu infecții ale pielii atât pe cei din Așdod, cât și populația existentă în vecinătățile lui.
7 Când bărbații din Așdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Cufărul Dumnezeului lui Israel nu mai trebuie să rămână la noi; pentru că mâna Lui se manifestă împotriva noastră și împotriva zeului nostru numit Dagon.”
8 Atunci au convocat pe toți conducătorii filistenilor și i-au întrebat: „Ce să facem cu acest Cufăr al Dumnezeului lui Israel?” Ei au răspuns: „Cufărul Dumnezeului lui Israel să fie dusă la Gat!” Și au dus acolo Cufărul Dumnezeului lui Israel.
9 După ce l-au dus acolo, mâna lui Iahve a fost împotriva orașului, declanșând acolo o foarte mare panică. Iahve a lovit oamenii din oraș – de la copil și până la bătrân – cu multe infecții ale pielii.
10 Atunci au trimis Cufărul lui Dumnezeu la Ecron. Dar când a ajuns Cufărul lui Dumnezeu acolo, cei din Ecron au început să țipe, zicând: „Au adus la noi Cufărul Dumnezeului lui Israel, ca să ne omoare pe noi și pe poporul nostru!”
11 Au convocat o întâlnire cu toți conducătorii filistenilor și le-au spus: „Trimiteți de la noi Cufărul Dumnezeului lui Israel, ca să se întoarcă la locul lui; și astfel, să nu ne omoare pe noi și pe poporul nostru!” Au cerut acest lucru pentru că era o panică de moarte în tot orașul, în timp ce mâna lui Iahve acționa acolo cu mare forță împotriva lor.
12 Cei care nu mureau, erau loviți cu infecții ale pielii; iar zgomotul produs de oamenii orașului care țipau, ajungea până la cer.