1 Kings 2
1 Cu puțin timp înainte de moartea lui, David l-a chemat pe fiul lui numit Solomon; și i-a zis:
2 „Eu merg pe drumul pe care merg toți oamenii. Încurajează-te și fii om!
3 Ai grijă să respecți învățăturile Dumnezeului tău numit Iahve, promovând metodele Lui și respectându-I legile, poruncile, deciziile și cerințele Lui – așa cum este scris în legea lui Moise – ca să prosperi în tot ce vei face și oriunde vei merge;
4 Astfel, Iahve Își va respecta promisiunea pe care mi-a făcut-o atunci când a zis: «Dacă fiii tăi vor fi atenți la comportamentul lor, trăind corect înaintea Mea din toată inima lor și cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să ocupe tronul lui Israel.»
5 Tu știi ce mi-a făcut Ioab – fiul Țeruiei – și ce le-a făcut celor doi conducători ai armatelor lui Israel: lui Abner – fiul lui Ner – și lui Amasa – fiul lui Ieter. El i-a omorât! A vărsat sânge ca în timp de război, deși era o perioadă de pace; și a pus astfel sângele de război pe teaca de la centură și pe sandalele pe care le purta.
6 Procedează cu el conform înțelepciunii tale; dar să nu permiți ca părul lui alb să coboare liniștit în locuința morților!
7 Să manifești bunătate față de fiii ghiladitului Barzilai. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta; pentru că au stat lângă mine și m-au susținut atunci când fugeam de fratele tău, de Absalom.
8 Îl ai cu tine pe Șimei – fiul lui Ghera – acel beniamit din Bahurim. El a pronunțat blesteme dure împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanaiim; dar când a venit în întâmpinarea mea la Iordan, i-am jurat pe Iahve că nu îl voi omorî cu sabia.
9 Totuși, tu să nu îl lași nepedepsit; pentru că ești un om înțelept și vei ști ce să îi faci. Să îi cobori părul alb amestecat cu sânge în locuința morților!”
10 Apoi David s-a culcat alături de părinții lui; și a fost înmormântat în „Orașul lui David”.
11 El guvernase poporul Israel o perioadă de patruzeci de ani. La Hebron a guvernat șapte ani, iar la Ierusalim a guvernat treizeci și trei de ani.
12 Astfel, Solomon i-a urmat la tron tatălui lui – David; și guvernarea lui s-a consolidat foarte mult.
13 Adonia – fiul Haghitei – a venit la Batșeba care era mama lui Solomon. Ea l-a întrebat: „Vii cu (gânduri de) pace?” El a răspuns: „Da, cu (gânduri de) pace!”
14 Apoi a adăugat: „Doresc să îți spun ceva.” Ea i-a zis: „Spune!”
15 Și el i-a spus: „Știi că guvernarea era a mea și că tot Israelul se aștepta ca eu să îl guvernez. Dar guvernarea i-a revenit fratelui meu; pentru că i-a dat-o Iahve.
16 Acum, doresc să te rog ceva. Nu mă refuza!” Ea i-a zis: „Vorbește!”
17 El a zis: „Te rog să ceri regelui Solomon ca Abișag din Șunem să îmi fie dată ca soție; fiindcă știu că nu te va refuza.”
18 Batșeba a răspuns: „Bine. Mă voi duce la rege să vorbesc pentru tine.”
19 Batșeba s-a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s-a ridicat să o întâmpine. S-a aplecat înaintea ei și apoi s-a așezat pe tron. El a ordonat să se aducă un tron și pentru mama lui; iar ea i s-a așezat la dreapta.
20 Apoi a zis: „Te voi ruga ceva. Și doresc să nu mă refuzi!” Regele i-a răspuns: „Vorbește, mamă; pentru că nu te voi refuza.”
21 Ea i-a făcut următoarea cerere: „Aș vrea ca Abișag din Șunem să îi fie dată ca soție fratelui tău – lui Adonia”
22 Regele Solomon i-a răspuns mamei lui: „De ce o ceri doar pe Abișag din Șunem pentru Adonia? Cere și guvernarea pentru el; pentru că este fratele meu mai în vârstă decât mine! Cere-o pentru el, pentru preotul Abiatar și pentru Ioab – fiul Țeruiei!”
23 Atunci regele Solomon a jurat pe Iahve, zicând: „Dumnezeu să se comporte cu mine cu toată duritatea Lui, dacă aceste cuvinte nu îl vor costa viața pe Adonia!
24 Jur pe Iahve care este viu, care m-a ajutat să stau pe tronul tatălui meu – David – și care mi-a făcut o familie exact cum a promis, că Adonia va muri astăzi!”
25 Regele Solomon l-a trimis pe Benaia – fiul lui Iehoiada – să îl omoare pe Adonia. Și astfel a murit Adonia.
26 Apoi regele i-a zis preotului Abiatar: „Du-te la proprietățile tale de la Anatot; pentru că meriți să mori. Totuși, nu te voi omorî astăzi; pentru că ai transportat Cufărul lui Iahve – al Celui care este Stăpânul (lumii) – în vremea tatălui meu – David; și pentru că ai suportat și tu tot ce a venit în viața tatălui meu.”
27 Astfel, Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujba de preot al lui Iahve. El a făcut să se întâmple exact cum spusese Iahve la Șilo despre familia lui Eli.
28 Când a primit vestea despre moartea lui Adonia, Ioab care fusese aliatul lui – deși nu susținuse pe Absalom – a fugit la cortul lui Iahve; și s-a prins de „coarnele” altarului.
29 Regele Solomon a fost anunțat că Ioab a fugit la cortul lui Iahve și că era la altar. Atunci Solomon l-a trimis pe Benaia – fiul lui Iehoiada – căruia i-a ordonat: „Du-te și omoară-l!”
30 Benaia s-a dus la cortul lui Iahve și i-a zis lui Ioab: „Regele a poruncit să vii afară!” Ioab a răspuns: „Nu! Vreau să mor aici!” Benaia s-a întors la rege și i-a spus cuvintele lui Ioab.
31 Regele i-a ordonat: „Fă-i exact cum a cerut. Omoară-l; apoi înmormântează-l și îndepărtează astfel de peste mine și de peste familia tatălui meu sângele nevinovat pe care l-a vărsat Ioab!
32 Iahve îl va pedepsi pentru sângele vărsat; pentru că i-a lovit pe cei doi bărbați care erau mai corecți și mai buni decât el. I-a omorât cu sabia pe Abner – fiul lui Ner –, conducătorul armatei lui Israel și pe Amasa – fiul lui Ieter –, conducătorul armatei lui Iuda, fără ca tatăl meu – David – să știe acest lucru.
33 Pentru vărsarea sângelui acestora să fie vinovat Ioab și urmașii lui pentru totdeauna. Dar pentru David, pentru urmașul lui, pentru familia acestuia și pentru tronul lui, să vină pace mereu de la Iahve.”
34 Atunci Benaia – fiul lui Iehoiada – s-a dus, l-a lovit pe Ioab și l-a omorât. Apoi a fost înmormântat în terenul lui din deșert.
35 Regele l-a desemnat pe Benaia – fiul lui Iehoiada – în funcția de conducător al armatei în locul lui Ioab; iar pe preotul Țadoc l-a pus în locul lui Abiatar.
36 Apoi regele l-a chemat pe Șimei și i-a zis: „Construiește-ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo; dar să nu pleci în altă parte!
37 Fii sigur că în ziua în care vei pleca și vei trece prin valea pârâului Chidron, vei muri. Atunci doar tu vei fi vinovat de vărsarea sângelui tău!”
38 Șimei i-a răspuns: „Bine. Slujitorul tău va proceda exact cum a zis stăpânul meu, regele!”
39 Dar după trei ani, doi dintre slujitorii lui Șimei au fugit la Achiș – fiul lui Maaca – regele Gatului. Șimei a fost anunțat: „Să știi că slujitorii tăi sunt în localitatea Gat!”
40 Atunci Șimei și-a pus șaua pe măgar și s-a dus la Achiș – în localitatea Gat – ca să își caute slujitorii. Șimei a ajuns acolo și și-a adus slujitorii înapoi din Gat.
41 Solomon a aflat că Șimei a plecat din Ierusalim în Gat și că s-a întors de-acolo.
42 Atunci regele l-a chemat pe Șimei; și apoi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Iahve și nu te-am avertizat că în mod cert vei muri în ziua în care vei ieși din Ierusalim ca să pleci în altă parte? Și nu mi-ai răspuns tu: «Bine! Mă voi conforma acestei porunci!»?
43 De ce nu ți-ai respectat jurământul făcut (în fața) lui Iahve și nu te-ai conformat poruncii pe care ți-am dat-o?”
44 Regele i-a mai zis lui Șimei: „Tu știi în inima ta tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu – lui David. Acum Iahve a întors răutatea ta împotriva capului tău!
45 Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi apărat înaintea lui Iahve pentru totdeauna.”
46 Apoi regele i-a poruncit lui Benaia – fiul lui Iehoiada – să îl omoare. El a venit, l-a lovit pe Șimei și l-a omorât. Astfel, guvernarea lui Solomon se consolida din ce în ce mai mult.