1 Corinthians 14
1 Intenția voastră trebuie să vizeze cu prioritate acest „drum” al dragostei. În același timp, să vă doriți ca dintre darurile spirituale, să îl aveți pe cel numit profeție.
2 Fac această precizare având în vedere că (în comparație cu profeția), cine vorbește în altă limbă, nu comunică nimic oamenilor (prezenți), ci (se consideră că) vorbește lui Dumnezeu; și pentru că nimeni nu îi înțelege mesajul, rezultă că vorbește ceva misterios la nivelul spiritului lui.
3 În contrast cu acesta, cel care profețește este unul care vorbește oamenilor, realizând astfel pentru ei edificare (spirituală), încurajare și consolare.
4 Cel care vorbește în altă limbă, „se edifică” pe el însuși; dar cine profețește, edifică (spiritual) comunitatea (creștinilor).
5 Eu nu interzic nimănui dintre voi vorbirea în alte limbi. Dar doresc mai mult să aveți darul profeției decât pe cel al vorbirii în alte limbi. Având în vedere principiul conform căruia edificarea Comunității (creștinilor) este prioritară, acela care profețește este mai mare decât cel care vorbește în alte limbi. Acest lucru este adevărat pentru situațiile în care nu există cineva care să aibă darul interpretării lor.
6 Fraților, nu v-aș ajuta cu nimic dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi. V-aș fi util doar atunci când prin vorbirea mea în limba înțeleasă de voi, v-aș transmite o revelație, o posibilitate (suplimentară) de cunoaștere (spirituală), o profeție sau o învățătură.
7 Vă ilustrez această realitate luând ca exemplul un fluier sau o harpă. Dacă aceste instrumente care nu sunt ființe vii, produc sunete lipsite de claritate, oare cum se va putea înțelege ce se cântă cu ele?
8 Sau dacă instrumentul numit goarnă produce un sunet confuz (armatei), oare pe cine va determina ea astfel să se pregătească de luptă?
9 Exact aceasta este situația voastră. Atunci când pronunțați „cuvinte” care nu au nicio semnificație pentru limba pe care o folosiți în comunicarea dintre voi, cine oare va înțelege ce spuneți? Veți vorbi degeaba…
10 Desigur, în lume există multe limbi diferite; și niciuna dintre ele nu este (folosită) fără sens.
11 Dar atunci când eu nu înțeleg semnificația cuvintelor celui care vorbește cu mine, voi fi un străin pentru el, iar el va fi un străin pentru mine.
12 Acest principiu se aplică și în cazul vostru. În consecință, pentru că manifestați o preocupare remarcabilă pentru darurile spirituale, să fiți interesați să le aveți din abundență urmărind edificarea spirituală a Comunității (creștinilor).
13 Având în vedere acest scop, cel care vorbește în altă limbă, să ceară prin rugăciune să aibă și posibilitatea de a o interpreta.
14 Dacă eu (în loc să vorbesc în alte limbi) mă rog în altă limbă, rezultă (teoretic) că spiritul meu „se roagă”, dar (practic) mintea mea nu participă la această „rugăciune”.
15 Deci cum ar fi normal să procedez? Desigur, ar trebui ca atunci când mă rog, să participe atât spiritul, cât și mintea mea; iar când cânt, să procedez la fel.
16 Atunci când tu „mulțumești” doar la nivelul spiritului, oare cum va putea să spună „Amin!” cel care deși este prezent, nu înțelege nimic din tot ce spui?
17 Tu (pretinzi că) mulțumești lui Dumnezeu; dar astfel, celălalt nu rămâne deloc edificat spiritual.
18 Eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu având în vedere că vorbesc în alte limbi (nu în altă limbă!) mai mult decât voi toți.
19 Dar când sunt în cadrul întrunirilor comunității creștinilor, pentru a-i învăța și pe alții, doresc să spun mai bine cinci cuvinte (inteligibile) la care să poată participa și mintea mea, decât să pronunț zece mii de cuvinte în altă limbă!
20 Fraților, (prin ce faceți,) să nu vă comportați din punct de vedere intelectual ca niște copii! Vă cer să fiți copii în legătură cu răul; dar în gândire, să fiți maturi!
21 În legea (mozaică) există un text în care citim că Iahve spune: „Voi vorbi acestui popor (evreu) prin intermediul altor limbi (decât ebraica) și prin cuvinte pe care le vor pronunța niște străini (față de poporul evreu). Dar chiar și în aceste condiții, ei (, evreii,) tot nu Mă vor asculta!”
22 Deci limbile (diferite de ebraică) sunt un semn. Ele nu există pentru a arăta ceva celor credincioși, ci pentru a comunica ceva celor necredincioși (dintre evrei). Dar profeția nu este un semn destinat necredincioșilor (evrei), ci este util în acest scop credincioșilor (din orice națiune ar fi ei).
23 Având în vedere ce tocmai am afirmat, să presupunem că vin unii între voi care nu pot înțelege ce se întâmplă acolo, sau care sunt dintre cei necredincioși. Și dacă toți cei care formează comunitatea voastră ar începe atunci să vorbească în alte limbi, oare nu vor crede cei care vă vizitează că sunteți nebuni?
24 Dar dacă fiecare persoană din comunitatea voastră profețește atunci când ar veni între voi un necredincios sau unul care nu înțelege (semnificația vorbirii în alte limbi), cei care aparțin comunității celor credincioși vor lucra astfel împreună pentru acei vizitatori care vor constata că sunt mustrați și judecați de toți ceilalți.
25 Fiecare va constata că i se vor descoperi secretele inimii lui; și va fi determinat să cadă la pământ, să se închine și să afirme: „Dumnezeu este în mod real între voi!”.
26 Fraților, vă spun cum să procedați când vă adunați împreună. Dacă unul dintre voi dorește să participe cu un cântec, altul cu o învățătură iar altul cu o revelație, totul să se facă având ca scop edificarea spirituală a comunității de creștini. Acest principiu este valabil și atunci când unul dorește să participe cu un mesaj în altă limbă, iar altul cu interpretarea lui.
27 Dacă sunt mai mulți care vorbesc în altă limbă, să vorbească pe rând, dar numai doi sau cel mult trei; iar un altul să interpreteze această vorbire a lor.
28 Dar dacă nu există nimeni care poate să îi interpreteze vorbirea, cel care vrea să participe cu ea, să tacă atunci când este în comunitatea creștinilor; și să vorbească (în alt loc) numai lui însuși și lui Dumnezeu.
29 Profeții să vorbească (pe rând) doi sau trei; iar ceilalți (din comunitate) să le analizeze profeția.
30 Dacă unui profet care stă jos îi este dată o revelație, cel care vorbea, să tacă (lăsându-l pe celălalt să o prezinte comunității).
31 Astfel, puteți să profețiți toți, dar pe rând; pentru ca toți să aibă posibilitatea să învețe și să fie încurajați.
32 De fapt, spiritele profeților sunt sub controlul lor.
33 Fac această afirmație având în vedere faptul că Dumnezeu nu este adeptul dezordinii, ci al armoniei. Iar acest aspect este specific tuturor comunităților sfinților.
34 Astfel, femeile să tacă, menținând liniștea atunci când participă la întrunirile comunității (creștinilor); pentru că lor nu le este permis să vorbească, ci să fie ascultătoare – așa cum le cere și legea (mozaică).
35 Dacă vor să înțeleagă ceva (care le este neclar), fiecare dintre aceste femei să întrebe acasă pe soțul ei; pentru că este rușine pentru o femeie să vorbească astfel în timpul când sunteți adunați.
36 Oare voi sunteți cei de la care a plecat Cuvântul lui Dumnezeu (în întreaga lume)? Sau a ajuns el numai până la voi?
37 Dacă vreunul dintre voi se consideră profet sau pretinde că este inspirat de Dumnezeu, ar trebui să realizeze că ce vă scriu eu, reprezintă o poruncă a Stăpânului.
38 Dar dacă cineva nu acceptă acest lucru ignorându-ne, va fi și el ignorat.
39 În concluzie, vă cer fraților ca aspirația voastră să fie profeția, fără să obstrucționați vorbirea în alte limbi.
40 Dar totul să fie făcut cu decență, respectând principiul ordinii.