1 Chronicles 19
1 Apoi Nahaș – regele amoniților – a murit; și în locul lui a guvernat fiul lui.
2 David a zis: „Voi demonstra loialitate față de Hanun – fiul lui Nahaș; pentru că și tatăl lui a fost loial față de mine.” David a trimis din partea lui niște reprezentanți ca să îl susțină sufletește pe Hanun pentru moartea tatălui lui. Când slujitorii lui David au ajuns la Hanun pe teritoriul amoniților ca să îl susțină sufletește,
3 conducătorii amoniți i-au zis lui Hanun: „Chiar crezi că David dorește să îl onoreze pe tatăl tău, când îi trimite pe acești oameni care pretind că au venit să te susțină sufletește? În realitate, slujitorii lui au venit la tine ca să îți observe, să îți spioneze și să îți cucerească teritoriul.”
4 Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba, le-a tăiat hainele pe jumătate până la mijlocul corpului și i-a lăsat să plece.
5 Așa au plecat ei de la Hanun. Când a fost informat David despre ce li s-a întâmplat acelor bărbați, a trimis un mesaj celor care fuseseră atât de mult ridiculizați: „Rămâneți în Ierihon până vă va crește din nou barba; și apoi să vă întoarceți!”
6 Constatând că se făcuseră urâți lui David, Hanun și amoniții au dat o mie de talanți de argint pe care i-au trimis ca plată pentru dotarea cu niște care și cu niște călăreți din Aram-Naharaiim – din regatul arameu care era în zona Maaca și în Țoba.
7 Au plătit treizeci și două de mii de care și pe regele din Maaca. Astfel, el urma să participe (în alianță cu Hanun) împreună cu armata lui (împotriva lui David și a armatei lui). Toți aceștia au venit și și-au instalat tabăra la Medeba; iar amoniții s-au strâns din orașele lor, ca să participe la război.
8 Când a auzit David acest lucru, l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată armata (de care dispunea): erau numai luptători remarcabili.
9 Amoniții au ieșit din oraș și și-au ocupat pozițiile de luptă la intrarea lui. Regii care au venit să îi ajute, s-au așezat în câmp deschis.
10 Ioab a văzut că urma să lupte și în față și în spate. În consecință, a ales o parte dintre luptătorii lui Israel și i-a mobilizat împotriva arameilor.
11 Apoi a pus restul armatei sub comanda fratelui lui numit Abișai – mobilizându-i împotriva amoniților.
12 Ioab i-a zis lui Abișai: „Dacă arameii mă vor domina, să vii să mă ajuți; iar dacă te vor domina amoniții, te voi ajuta eu.
13 Demonstrează-ți forța și încurajează-te, luptând pentru poporul nostru și pentru orașele Dumnezeului nostru. Și să se întâmple ce va dori Iahve!”
14 Atunci când Ioab i-a atacat pe aramei cu armata lui, aceia au fugit din fața israelienilor.
15 Văzând că arameii fug, amoniții au fugit și ei din fața lui Abișai – fratele lui Ioab – și s-au retras în oraș. Apoi Ioab s-a întors la Ierusalim.
16 Constatând că au fost învinși de Israel, arameii au trimis mesageri la arameii de dincolo de râu, pe care i-au adus de acolo conduși Șofac – conducătorul armatei lui Hadad-Ezer.
17 Când a auzit David despre acest lucru, i-a adunat pe toți israelienii, a traversat Iordanul, a apărut înaintea acelora și a ocupat poziții de luptă împotriva lor. După ce David a ocupat poziții de luptă împotriva arameilor, s-au implicat intens în luptă.
18 Arameii au fugit din fața lui Israel. David le-a omorât arameilor șapte mii de oameni care conduceau carele și patruzeci de mii de luptători care se deplasau (în luptă) cu picioarele lor. L-a mai omorât și pe Șofac, care era conducătorul armatei lor.
19 Când au constatat că au fost învinși de Israel, vasalii lui Hadad-Ezer au făcut pace cu David și i s-au subordonat. Și astfel, arameii nu au mai avut curajul să îi ajute pe amoniți.