Song of Solomon 8
1 O, de ai fi fost ca fratele meu, care a supt sânii mamei mele! Când te-aș găsi afară, te-aș săruta; da, nu aș fi disprețuită.
2 Te-aș conduce și te-aș aduce în casa mamei mele, care m-ar învăța: Te-aș face să bei din vinul înmiresmat din sucul rodiei mele.
3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu și mâna lui dreaptă să mă îmbrățișeze.
4 Vă poruncesc fiicelor Ierusalimului, nu stârniți nici nu treziți iubirea mea, până când îi place lui.
5 Cine este aceasta care vine din pustie, sprijinindu-se pe preaiubitul ei? Te-am ridicat de sub măr; acolo mama ta te-a adus pe lume; acolo te-a adus pe lume cea care te-a născut.
6 Pune-mă ca un sigiliu pe inima ta, ca un sigiliu pe brațul tău; căci dragostea este puternică precum moartea; gelozia este crudă precum mormântul; cărbunii ei sunt cărbuni de foc, cu o flacără foarte fierbinte.
7 Multe ape nu pot stinge dragostea, nici potopurile nu o pot îneca; dacă un om și-ar da toată averea casei lui pentru dragoste, ar fi în întregime disprețuită.
8 Avem o soră mică ce nu are sâni; ce vom face pentru sora noastră în ziua când se va vorbi pentru ea?
9 Dacă ea ar fi zid, am zidi peste ea un palat din argint; și dacă ar fi ușă, am închide-o cu scânduri de cedru.
10 Eu sunt zid și sânii mei ca turnuri; atunci am fost în ochii lui ca una care a găsit favoare.
11 Solomon a avut o vie la Baal-Hamon; el a arendat via unor păzitori; fiecare trebuia să aducă pentru rodul acesteia o mie de arginți.
12 Via mea, care este a mea, este înaintea mea; o mie să fie pentru tine, Solomon, iar două sute pentru cei ce păzesc rodul ei.
13 Tu care locuiești în grădini, însoțitorii dau ascultare vocii tale; fă-mă să o aud.
14 Grăbește-te, preaiubitul meu, și fii precum o căprioară sau un tânăr căprior pe munții de mirodenii.