1Cât de iubite sunt tabernacolele tale, DOAMNE al oștirilor!
2Sufletul meu tânjește, da, chiar leșină după curțile DOMNULUI, inima mea și carnea mea strigă după Dumnezeul cel viu.
3Da, vrabia și- a găsit o casă și rândunica un cuib pentru ea, unde să își culce puii; Ah! altarele tale, DOAMNE al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu.
4Binecuvântați sunt cei ce locuiesc în casa ta, ei te vor lăuda fără încetare. Selah.
5Binecuvântat este omul a cărui tărie este în tine; în inima lor, căile sunt croite.
6Trecând prin valea Baca, ei o prefac în fântână; ploile de asemenea umplu iazurile.
7Ei merg din tărie în tărie, toți se arată înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8DOAMNE Dumnezeul oștirilor, ascultă rugăciunea mea, deschide urechea, Dumnezeul lui Iacob. Selah.
9Dumnezeule, scutul nostru, privește, și uită-te la fața unsului tău.
10Căci o zi în curțile tale este mai bună decât o mie. Mai bine să fiu ușier în casa Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile stricăciunii.
11Căci DOMNUL Dumnezeu este un soare și un scut; DOMNUL va da har și glorie, nu va opri niciun bine celor ce umblă cu integritate.
12DOAMNE al oștirilor, binecuvântat este omul care se încrede în tine.