1Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăștiat, ai fost nemulțumit; întoarce-te din nou spre noi.
2Ai cutremurat pământul; l-ai despicat, vindecă-i spărturile, căci se zguduie.
3Ai arătat poporului tău lucruri grele, ne-ai făcut să bem vinul înmărmuririi.
4Ai dat un steag celor ce se tem de tine, ca să îl înalțe pentru adevăr. Selah.
5Ca preaiubiții tăi să fie eliberați, salvează cu dreapta ta, și ascultă-mă.
6Dumnezeu a vorbit în sfințenia lui, mă voi bucura, voi împărți Sihemul și voi măsura valea Sucotului.
7Galaadul este al meu și Manase este al meu; Efraim de asemenea este puterea capului meu; Iuda este legiuitorul meu.
8Moab este vasul meu pentru spălare; peste Edom îmi voi arunca sandala, Filistia, triumfă tu din cauza mea.
9Cine mă va duce în cetatea cea tare? Cine mă va conduce în Edom?
10Nu voiești tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat? Și tu, Dumnezeule, care nu ai ieșit cu armatele noastre?
11Dă-ne ajutor în timp de tulburare, fiindcă zadarnic este ajutorul omului.
12Prin Dumnezeu vom lucra vitejește, căci el va călca în picioare pe dușmanii noștri.