1Nebunul a spus în inima lui: Nu este Dumnezeu. Corupți sunt ei și au făcut nelegiuiri scârboase, nu este niciunul care face binele.
2Dumnezeu a privit din cer peste copiii oamenilor, să vadă dacă este vreunul care să înțeleagă, care să caute pe Dumnezeu.
3Fiecare a mers înapoi, toți împreună au devenit murdari; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4Nu au lucrătorii nelegiuirii cunoaștere? Cei care mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâine nu au chemat pe Dumnezeu.
5Acolo unde nu era spaimă, au fost ei în mare spaimă, fiindcă Dumnezeu a împrăștiat oasele celui ce așază tabăra împotriva ta, tu i- ai făcut de rușine pentru că Dumnezeu i-a disprețuit.
6O, de ar veni salvarea lui Israel din Sion! Când Dumnezeu aduce înapoi pe poporul său din captivitate, Iacob se va bucura și Israel se va veseli.