1Proverbele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel;
2Pentru a cunoaște înțelepciunea și instruirea; pentru a pricepe cuvintele înțelegerii;
3Pentru a primi instruirea înțelepciunii, a dreptății și a judecății și a echității;
4Pentru a da agerime celor simpli, tânărului, cunoaștere și discernământ.
5Un înțelept va asculta și își va crește învățătura, și un om al priceperii va obține sfaturi înțelepte;
6Pentru a înțelege un proverb și interpretarea lui, cuvintele înțelepților și vorbele lor adânci.
7Teama de DOMNUL este începutul cunoașterii; dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și instruirea.
8Fiul meu, ascultă instruirea tatălui tău și nu părăsi legea mamei tale;
9Fiindcă ele vor fi o podoabă de har pentru capul tău și lănțișoare în jurul gâtului tău.
10Fiul meu, dacă păcătoșii te ademenesc, nu te învoi!
11Dacă ei spun: Vino cu noi, să stăm la pândă pentru a vărsa sânge, să pândim în ascuns și fără motiv pe cel nevinovat;
12Să îi înghițim de vii precum mormântul; și în întregime, ca pe cei ce coboară în groapă;
13Vom găsi toate averile prețioase, ne vom umple casele cu pradă;
14Aruncă-ți sorțul printre noi; să avem toți o singură pungă;
15Fiul meu, nu umbla cu ei pe cale; oprește-ți piciorul de la cărarea lor;
16Căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge.
17Cu siguranță în zadar este întinsă plasa înaintea ochilor oricărei păsări.
18Și ei stau la pândă pentru a vărsa propriul lor sânge; pândesc în ascuns propriile lor vieți.
19Astfel sunt căile fiecărui om lacom de câștig, lăcomie care ia viața celor ce o au.
20Înțelepciunea strigă afară; își înalță vocea pe străzi;
21Ea strigă în piața de adunare a mulțimii, în pragurile porților; își rostește cuvintele ei în cetate, spunând:
22Până când simplilor, veți iubi simplitatea și batjocoritorii se vor desfăta în batjocurile lor și proștii vor urî cunoașterea?
23Întoarceți-vă la mustrarea mea; iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele.
24Deoarece v -am chemat și ați refuzat; mi-am întins mâna și nimeni nu a dat atenție;
25Dar ați făcut de nimic tot sfatul meu și ați refuzat mustrarea mea;
26Și eu voi râde la nenorocirea voastră; îmi voi bate joc când vine spaima voastră;
27Când vine spaima voastră ca pustiirea și nimicirea voastră vine ca un vârtej de vânt; când vine strâmtorarea și chinul peste voi,
28Atunci mă vor chema, dar voi refuza să răspund; devreme mă vor căuta, dar nu mă vor găsi,
29Pentru că au urât cunoașterea și nu au ales teama de DOMNUL;
30Au refuzat sfatul meu, au disprețuit întreaga mea mustrare.
31De aceea vor mânca din rodul căii lor și vor fi îndestulați cu propriile lor planuri.
32Fiindcă abaterea de pe cale a celor simpli îi va ucide și prosperitatea proștilor îi va nimici.
33Dar oricine îmi dă ascultare va locui în siguranță și va fi liniștit față de teama de rău.