Jonah 1
1 Și cuvântul DOMNULUI a venit la Iona, fiul lui Amitai, spunând:
2 Ridică-te, du-te la Ninive, acea mare cetate și strigă împotriva ei, pentru că stricăciunea lor s-a ridicat înaintea mea.
3 Dar Iona s-a ridicat să fugă la Tarsis, departe de prezența DOMNULUI; și a coborât la Iafo; și a găsit o corabie care mergea la Tarsis, așa că el a plătit costul călătoriei și a coborât în ea, ca să meargă cu ei la Tarsis, departe de prezența DOMNULUI.
4 Dar DOMNUL a trimis un vânt tare pe mare și a fost o furtună puternică pe mare, așa încât corabia era gata să fie spartă.
5 Atunci marinarii s-au înspăimântat și a strigat fiecare bărbat către dumnezeul lui și au aruncat în mare încărcăturile care erau în corabie, ca să fie ușurată de ele. Dar Iona a coborât în părțile de jos ale corabiei și s-a culcat și a dormit adânc.
6 Atunci căpitanul a venit la el și i-a spus: Ce faci somnorosule? Ridică-te, cheamă pe Dumnezeul tău, poate că Dumnezeu se va gândi la noi, ca să nu pierim!
7 Și au spus fiecare unul către altul: Veniți și să aruncăm sorți, ca să știm din cauza cui este asupra noastră acest rău. Astfel ei au aruncat sorți și sorțul a căzut pe Iona.
8 Atunci i-au spus: Spune-ne, te rugăm, din cauza cui este acest rău asupra noastră? Care este ocupația ta? Și de unde vii tu? Care este țara ta? Și din ce popor ești tu?
9 Și el le-a spus: Eu sunt evreu; și mă tem de DOMNUL, Dumnezeul cerului, care a făcut marea și uscatul.
10 Atunci oamenii au fost grozav de înspăimântați și i-au spus: De ce ai făcut aceasta? Pentru că bărbații au știut că el fugea departe de fața DOMNULUI, pentru că le spusese.
11 Atunci i-au spus: Ce să îți facem, ca marea să se liniștească față de noi? Pentru că marea se înfuria și era furtunoasă.
12 Și el le-a spus: Luați-mă și aruncați-mă în mare; astfel marea se va liniști față de voi, pentru că știu că din cauza mea această mare furtună este asupra voastră.
13 Totuși oamenii au vâslit din greu ca să aducă corabia la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se înfuria și era furtunoasă împotriva lor.
14 De aceea au strigat către DOMNUL și au spus: Te implorăm, DOAMNE, te implorăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui om și nu pune asupra noastră sânge nevinovat! Pentru că tu, DOAMNE, ai făcut cum ai dorit.
15 Astfel au luat pe Iona și l-au aruncat în mare, și furia mării a încetat.
16 Atunci oamenii s-au temut de DOMNUL grozav de tare și au oferit un sacrificiu DOMNULUI și au făcut promisiuni.
17 Și DOMNUL pregătise un pește mare care să înghită pe Iona. Și Iona a fost în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.