1Și Ahab i-a istorisit Izabelei tot ce făcuse Ilie și cum ucisese cu sabia pe toți profeții.
2Atunci Izabela a trimis un mesager la Ilie, spunând: Astfel să îmi facă dumnezeii și încă mai mult, dacă nu îți fac viața ta ca viața unuia dintre ei, mâine pe timpul acesta.
3Și când el a văzut aceasta, s-a ridicat și a mers pentru a-și salva viața și a venit la Beer-Șeba, care aparține de Iuda, și a lăsat pe servitorul său acolo.
4Iar el a mers în pustiu cale de o zi și a ajuns și a șezut sub un ienupăr; și a cerut ca sufletul lui să moară și a spus: Este destul; acum, DOAMNE, ia-mi viața, pentru că nu sunt mai bun decât părinții mei.
5Și s-a culcat și pe când dormea sub un ienupăr, iată, un înger l-a atins și i-a spus: Scoală-te și mănâncă.
6Și s-a uitat și, iată, era o turtă coaptă pe cărbuni și un urcior cu apă la capul său. Și a mâncat și a băut și s-a culcat din nou.
7Și îngerul DOMNULUI a venit din nou, a doua oară, și l-a atins și a spus: Scoală-te și mănâncă; deoarece călătoria ta este prea mare pentru tine.
8Și s-a sculat și a mâncat și a băut și a mers în puterea mâncării aceleia patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la Horeb, muntele lui Dumnezeu.
9Și a intrat acolo într-o peșteră și a rămas toată noaptea acolo; și, iată, cuvântul DOMNULUI a venit la el și i-a spus: Ce faci tu aici, Ilie?
10Și el a spus: Am fost foarte gelos pentru DOMNUL Dumnezeul oștirilor; deoarece copiii lui Israel au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale și au ucis cu sabia pe profeții tăi; și eu, numai eu, am rămas; și ei mă caută să îmi ia viața.
11Iar el a spus: Ieși și stai în picioare pe munte înaintea DOMNULUI. Și, iată, DOMNUL a trecut și un vânt mare și puternic a despicat munții și a sfărâmat în bucăți stâncile înaintea DOMNULUI, dar DOMNUL nu era în vânt; și după vânt, un cutremur, dar DOMNUL nu era în cutremur.
12Și după cutremur, un foc, dar DOMNUL nu era în foc; și după foc o voce blândă, șoptită.
13Și s-a întâmplat când Ilie a auzit aceasta, că și-a înfășurat fața în mantaua sa și a ieșit și a stat în picioare la intrarea peșterii. Și, iată, a ajuns la el o voce care a spus: Ce faci tu aici, Ilie?
14Iar el a spus: Am fost foarte gelos pentru DOMNUL Dumnezeul oștirilor, deoarece copiii lui Israel au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale și au ucis cu sabia pe profeții tăi; și eu, numai eu, am rămas; și ei mă caută să îmi ia viața.
15Iar DOMNUL i-a zis: Du-te, întoarce-te pe calea ta către pustiul Damascului; și când ajungi, să ungi pe Hazael să fie împărat peste Siria;
16Și pe Iehu, fiul lui Nimși, să îl ungi să fie împărat peste Israel; și pe Elisei, fiul lui Șafat, din Abel-Mehola, să îl ungi să fie profet în locul tău.
17Și se va întâmpla, că pe cel care scapă de sabia lui Hazael îl va ucide Iehu; și pe cel care scapă de sabia lui Iehu îl va ucide Elisei.
18Totuși, mi -am lăsat șapte mii în Israel, toți genunchii ce nu s-au plecat înaintea lui Baal și fiecare gură care nu l-a sărutat.
19Astfel, el s-a depărtat de acolo și l-a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat, care ara cu douăsprezece juguri de boi înaintea lui și el cu al doisprezecelea; și Ilie a trecut pe lângă el și și-a aruncat mantaua peste el.
20Și el a lăsat boii și a alergat după Ilie și a spus: Lasă-mă, te rog, să sărut pe tatăl meu și pe mama mea și apoi te voi urma. Iar el i-a spus: Du-te, întoarce-te: fiindcă ce ți-am făcut?
21Și el s-a întors de la el și a luat o pereche de boi și i-a înjunghiat și a fiert carnea lor cu uneltele boilor și a dat poporului și ei au mâncat. Apoi s-a ridicat și a mers după Ilie și i-a servit.