Zechariah 8
1 Iată ce-a spus Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are:
2 „Așa vorbește, tuturor, Cel care-i Domn al oștilor: „Iată că am o râvnă mare, Pentru Sion, o râvnă care Mă stăpânește și se-arată Că de mânie-i încărcată.”
3 Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”
4 Domnul din nou a cuvântat: „Pe ulițele răsfirate Ce-s în Ierusalim aflate, Oameni în vârstă vor fi iar. Bătrâni – atunci – mulți fi-vor, dar, Vor sta alăturea de ei, De-asemenea, multe femei. Cu toți, toiege, vor purta În mâini, care vor arăta Mulțimea mare-a anilor Care se află-asupra lor.
5 Băieți și fete au să fie La joacă, plini de veselie, Pe ulițele răsfirate Pe tot cuprinsul din cetate.”
6 Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Dacă acest lucru, cumva, Îl va mira pe cineva Din cei ce sunt o rămășiță Din al poporului vost’ viță, Credeți că lucru-acesta, oare, Și pentru Mine-i de mirare?”
7 Iată ce-a spus Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Aflați dar, ce voi face Eu: Îmi izbăvesc poporul Meu, Din țara de la răsărit Și din cea de la asfințit.
8 Îl voi aduce înapoi Și la Ierusalim, apoi, Va locui poporul Meu Și Dumnezeu îi voi fi Eu. Îl voi conduce cu dreptate, În adevăr și bunătate.”
9 Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Brațele să vă întăriți Voi toți cei cari azi auziți Cuvintele, de proroci spuse, În ziua-n care au fost puse Pietrele temeliilor Casei Domnului oștirilor, Când lucrul iarăși se pornește Și al Lui Templu se zidește!
10 ‘Naintea zilelor aceste, Nici o răsplată nu mai este Pentru ceea ce a muncit Omul sau vitele-au trudit. Nici oamenii care intrau, Precum nici cei care ieșeau, Parte de pace n-au avut, Pentru că – iată – am făcut Ca toți să fie dezbinați Și de vrăjmași înconjurați.
11 Dar pentru-această rămășiță Din a poporului vost’ viță, N-am să mai fac cum am făcut În vremile care-au trecut.
12 Semănăturile-au să fie Bune, iar vița cea de vie Și câmpul vor da rod bogat, Căci roua le va fi udat. Aceste lucruri, arătate, Cu toate au să fie date – Atunci – la astă rămășiță Din al poporului vost’ viță.
13 Așa precum blestem erați Când printre neamuri vă aflați – Tu, casă a lui Israel Și voi, din Iuda, tot la fel – Am să vă mântuiesc apoi Și veți ajunge a fi voi – În lume – pentru fiecare, Mereu, o binecuvântare. Vă întăriți și-n orice vreme, Voi nu aveți de ce vă teme!”
14 Iată ce-a spus Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Căci după cum am căutat Să vă fac rău, când mâniat Am fost de-ai voști’ părinți mereu – Și-apoi de acest lucru Eu Nu M-am căit – astăzi vă spun
15 Cum că în al Meu gând Îmi pun, Ierusalimului, mereu, Bine să-i fac de-acuma Eu. Bine le fac, la cei pe care Iuda în casa lui îi are. De-aceea, voi – în orice vreme – Nu veți avea de ce vă teme!
16 Iată dar, ce anume-apoi – De-acum – aveți a face voi: În ale voastre porți, când stați, În adevăr să judecați. Doar adevărul, fiecare Să-l spună-aproapelui ce-l are. Să faceți toate-acestea voi, Doar în vederea păci-apoi.
17 Să nu gândească nimeni rău, Față de un aproape-al său. Nu jurați strâmb și vă feriți, Neîncetat, ca să mințiți, Pentru că am urât, mereu, Toate aceste lucruri, Eu.”
18 Cuvântul Domnului, de sus, În acest fel, apoi, mi-a spus:
19 „Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Postul pe cari îl țineați voi A patra lună, iar apoi Postul pe care l-ați avut A cincea lună, cel ținut În luna-a șaptea și cu cel Din luna-a zecea, tot la fel, Pentru-a lui Iuda casă are Să se prefacă-n sărbătoare. Acestea toate au să fie Zile de mare bucurie. Dar pacea, tot mereu, să știți – Și adevărul – să iubiți!”
20 Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Multe popoare, mai apoi, Au să se-ndrepte către voi.
21 Aceia care se vădesc Că-ntr-o cetate locuiesc, Vor merge-n alta, să-i adune Pe toți și astfel le vor spune: „Haideți să mergem să-L cătăm Pe Domnul, Lui să ne rugăm! La Domnul oștilor, și voi Haideți, alăturea de noi!”
22 Popoare-atunci, nenumărate, Pe Domnul oștii au să-L cate, Căci în Ierusalimul Lui, Au să se roage Domnului!”
23 Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Când acel timp are să vie, Oameni din orice seminție, De orice neam și-orice popor – Indiferent de limba lor – De poala hainei au să-l ia Pe un Iudeu, căci au să vrea Să îi vorbească: „Vrem și noi Să fim alăturea de voi, Căci am aflat că Dumnezeu, În al vost’ mijloc e mereu!”