Zechariah 2— BIV2014

¹Apoi, din nou eu am privit Și pe un om eu l-am zărit, Care în mână a luat O frânghie de măsurat.

²L-am întrebat pe omu-acel, „Unde te duci?” și-atuncea el Răspunse: „La Ierusalim, Să îl măsor, căci vrem să știm Care este a lui lățime Și-asemenea a lui lungime.”

³Îngerul care mi-a vorbit A-naintat și a ieșit Un alt înger, în fața lui.

⁴El i-a vorbit îngerului: „Aleargă iute! Te grăbește Și ăstui tânăr îi vorbește: „În vremile ce au să vie, Ierusalimul o să fie Deschis, căci fi-va o cetate În care fi-vor adunate Mulțimi de neamuri și popoare Și vite-n număr foarte mare.”

⁵„Eu Însumi fi-voi în ăst loc” – Domnul a zis – „și-un zid de foc, În jurul zidurilor lui – Ale Ierusalimului – Eu am să fiu, căci slava Mea În al lui mijloc va ședea!”

⁶„Fugiți din țara cea aflată În miazănoapte așezată, Pentru că v-am împrăștiat!” – Domnul a zis. „V-am alungat În patru vânturi câte sânt Pe fața-ntregului pământ!”

⁷Sionule, să te grăbești, Să scapi tu care locuiești La fiica Babilonului!

⁸Iată, cuvântul Domnului – Cuvântul Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – De sus venit-a și a zis: „El, după slavă, m-a trimis, La neamurile cele care V-au jefuit fără-ncetare. Căci iată, cel care de voi Se-atinge, se-atinge apoi, Chiar de lumina Domnului, Se-atinge chiar de ochii Lui.

⁹Iată că mâna Mi-o ridic Eu, împotriva lor, și zic: Ajunge-vor ele să cadă, Curând, supușilor lor, pradă, Căci Domnul oștii m-a trimis Să împlinesc tot ce a zis.

¹⁰Fiica Sionului să vie, Să chiuie de bucurie, Căci în al ei mijloc voiesc – De-acuma – Eu să locuiesc!”

¹¹„Neamuri, atunci, au să voiască, De Domnul să se alipească Și-n felu-acesta, tot mereu, Ele vor fi popor al Meu. În al tău mijloc – vei vedea – Necontenit că voi ședea Și-atuncea ai să știi prea bine Căci Cel ce m-a trimis la tine Este chiar Domnul oștilor.

¹²Pe Iuda și pe-al său popor, Domnul va pune stăpânire, Căci este a Lui moștenire Și ea se află pe-un pământ Care se dovedește sfânt. Al Lui o să ajungă iar, Ierusalimul, așadar.

¹³Să tacă-n fața Domnului Făpturile pământului, Căci El, din locul Său cel sfânt, S-a ridicat peste pământ!”