Revelation 2— BIV2014

¹„Scrie-i, la îngerul pe care, Biserica-n Efes îl are: „Iată ce zice, pentru tine, Cel care, șapte stele, ține În dreapta Lui, umblând cu ele, Necontenit, printre acele Sfetnice-n juru-I așezate – Care, din aur, sunt lucrate – Și șapte sunt: „Eu am văzut

²Ce fel de fapte ai făcut. Știu bine că te ostenești, Știu ce răbdare dovedești, Iar pe cei răi, necontenit, Eu știu că nu i-ai suferit. Mai știu că i-ai pus la-ncercare, Pe oamenii aceia care, A fi apostoli, se țineau, Și-ai arătat că nu erau, Ci mincinoși, i-ai dovedit.

³Știu ce-ai răbdat și-ai suferit, Din pricina Numelui Meu, Și, tare, te-ai ținut, mereu, Fără să cazi de oboseală.

⁴Totul e drept – fără-ndoială – Însă doresc a-ți arăta Că am ceva-mpotriva ta. Ceea ce M-a nemulțumit, E faptul că ți-ai părăsit Iubirea de la început.

⁵Acum, de unde ai căzut, Te sfătuiesc să-ți amintești Și-ți spun ca să te pocăiești. La prima dragoste apoi, Întoarce-te tu, înapoi. Așa să faci, și va fi bine, Căci altfel, voi veni la tine Și am să iau sfeșnicul tău, Ca să îl mut din locul său. Ăst lucru, ai să îl pățești, În caz că nu te pocăiești.

⁶Cu toate-acestea, însă-ți spun, Că ai, totuși, un lucru bun: Acela că, tu n-ai iubit Faptele ce le-au săvârșit Nicolaiții, căci și Eu Urăsc faptele lor, mereu.

⁷Cel care are urechi bune, S-asculte-atent ceea ce spune Duhul, Bisericilor: „Iată, Răsplata care-i va fi dată, Celui ce-nvinge: acel om Primi-va, din al vieții pom – Aflat în rai, la Dumnezeu – Dreptul de-a se-nfrupta, mereu.”

⁸Scrie-i, la îngerul pe care, Biserica din Smirna-l are: „Iată ce-ți spune ție-acum, Cel cari, întâi, este – precum Și „Cel din urmă” e chemat – Cari mort a fost, dar a-nviat:

⁹„Îți știu necazul suferit Și sărăcia, negreșit. (Cu toate-acestea, ești bogat.) Batjocuri multe-ai îndurat, Din pricină de la acei Care își zic că sunt Iudei, Însă nu sunt, ci se vădesc, Precum că ei alcătuiesc, De fapt, o sinagogă-n care, Satana este cel mai mare.

¹⁰Să nu te temi dar, nicidecum, De ce vei suferi, pe drum, Căci diavolul va vrea apoi, Să-i ia pe unii dintre voi, Să-i vâre-n temniță și are Să-i pună, astfel, la-ncercare. În zece zile încheiate, Mare necaz se va abate, Asupra voastră, dar să știți Că trebuie să biruiți. Până la moarte, credincios, Să te areți, căci ne-ndoios, În felu-acesta, reușești, Cununa vieții, s-o primești.

¹¹Cel care are urechi bune, S-asculte-atent, ceea ce spune Duhul, Bisericilor: „Iată, Răsplata care-i va fi dată Celui ce biruiește: el Nu va fi vătămat, defel, De către moartea rânduită, A doua, de a fi venită.”

¹²Scrie-i la îngerul pe care Biserica-n Pergam, îl are: „Iată ce spune, pentru tine, Cel care-n stăpânire ține O sabie deosebită, O sabie ce-i ascuțită Pe două părți asemenea, Două tăișuri, având ea:

¹³„Știu bine unde te găsești Și știu că, unde locuiești, Se află scaunul pe care – Satana – de domnie-l are. Mai știu de-asemeni, că mereu, Tu ai ținut Numele Meu. Credința nu ți-ai lepădat, Ci tare, tu te-ai arătat, Chiar și atunci când ți-a fost greu – Atuncea când martorul Meu, Cel cari Antipa s-a numit Și credincios s-a dovedit, A fost ucis, în locu-n care, Satana, locuință-și are.

¹⁴Însă doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine, niște oameni stau, Cari, altă-nvățătură, au. Asemeni lui Balaam, ei fac – Acela care, pe Balac, În așa fel l-a învățat, Încât, prin el, a așezat O piatră-n care, negreșit, Israelul s-a poticnit; Mâncând din lucrurile-oprite – Ce pentru idoli sunt jertfite – Ajuns-a, după cum se știe, Să se dedeie la curvie.

¹⁵De-asemeni, știu că ai, la tine, Un grup de oameni care ține De-nvățăturile vădite, Precum că sunt Nicolaite, Pe care le-am urât, mereu.

¹⁶Ascultă dar, îndemnul Meu: Tu pocăiește-te apoi, Căci altfel, am să vin la voi, Curând, și luptă veți avea, Cu sabia din gura Mea.”

¹⁷Cel care are urechi bune, S-asculte-atent, ceea ce spune Duhul, Bisericilor: „Iată, Răsplata care-i va fi dată, Celui ce o să biruiască: Acela are să primească Mana ascunsă și, din ea, Ca să mănânce, va putea. O piatră albă, la sfârșit, Omul acel va fi primit. Un nume nou are să fie, În ea, săpat, pe care-l știe Numai acela cari, firește, Piatra aceea, o primește.”

¹⁸Scrie-i la îngerul pe care, În Tiatira-n frunte-l are Biserica: „Iată ce-a spus Fiul Părintelui de Sus; Privirile ochilor Lui Sunt ca și para focului; Picioarele Îi par să fie Ca și arama ruginie, Aprinsă și strălucitoare, Arsă în focul de cuptoare.

¹⁹„Cunosc ce fapte ai făcut, Știu ce credință ai avut, Ce dragoste ai arătat; Știu câte-n slujbă ai răbdat, Și că, la urmă, ai făcut, Mai mult decât la început.

²⁰Însă, doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine-i o femeie-aflată, Cari, Izabela, e chemată. Drept prorociță, ea ar vrea – Printre ai tăi – ca să se dea, Iar tu o lași să dea povețe, Robilor Mei, și să-i învețe Să se dedeie la curvie, Și-n urmă – după cum se știe – Mănâncă lucrurile-oprite, Cari, pentru idoli, sunt jertfite.

²¹I-am dat o vreme, să-și găsească O cale, să se pocăiască De relele ce le-a făcut, Dar ea, cu nici un chip, n-a vrut!

²²Iată că am s-o pedepsesc: Cu boală am să o lovesc Și am s-o țintuiesc în pat. La fel se va fi întâmplat Și cu acei ce preacurvesc, Cu ea: de nu se pocăiesc, Am să trimit, la fiecare, O suferință foarte mare.

²³Loviți, cu moartea, au să fie Copiii ei și o să știe Biserica, precum că „Eu Sunt Cel cari cercetez, mereu, Rărunchi și inimi”, iar apoi – Când am să Mă întorc, la voi – Răsplată-i dau, la fiecare, După ce fel de fapte are.

²⁴Pe voi, ceilalți, cari vă găsiți, În Tiatira – și păziți Învățătura ce v-am dat, Pentru că, prinși, nu v-ați lăsat, De vorbele ce le rostesc Oameni-aceia când vorbesc De „adâncimile pe care Satana”, diavolul, „le are” – Pe voi dar, iată că vă spun, Că: „alte greutăți, nu pun.

²⁵Ceea ce-aveți, tare, apoi, Să țineți, până vin la voi!

²⁶Acela care biruiește Și cari, pân’ la sfârșit, păzește, Lucrarea Mea, să aibă știre, Că peste Neamuri, stăpânire – Din parte-Mi – are să primească.

²⁷El are să le cârmuiască, Cu un toiag de fier, cu care, La va zdrobi, pe fiecare, Asemeni vasului de lut, De către un olar făcut. Putere-i dau, cum am și Eu Putere, de la Tatăl Meu.

²⁸Apoi, al dimineților Luceafăr, le va fi dat lor – Deci celor care împlinesc, Tot ceea ce Eu poruncesc.

²⁹Atent s-asculte omul care, Urechi, a dovedit că are, Ceea ce Duhul a rostit, Când, la Biserici, le-a vorbit.”