1Aduceți laude, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu! Un cântec nou să Îi cântați, Prin care laudă să-I dați Voi, credincioși – fără-ncetare – Când strânși sunteți, în adunare!
2Vreau să se bucure, de El, Toți oamenii din Israel, Căci Domnul e Acela care, Viață le-a dat, la fiecare. Fiii Sionului să fie Plini – tot mereu – de bucurie! Se veselească, ne-ncetat, Pentru că au un Împărat!
3Să laude, Numele Lui, Jucând în fața Domnului! Cu harfe, să Îi cântați voi Și bateți tobele apoi!
4Căci Dumnezeu, plăcere, are De-al Său popor și îndurare Le dă celor nenorociți, Pentru că fi-vor mântuiți.
5Să chiuie de veselie Săltând – apoi – de bucurie Toți credincioșii Domnului, Înveșmântați în slava Lui! Toți credincioșii din popor Să chiuie, în patul lor!
6În gura lor fie – mereu – Doar lauda lui Dumnezeu, Ținând sabia pregătită Pe două laturi ascuțită,
7Spre a putea porni apoi, Cu neamurile, un război: Popoarele, să le lovească Și astfel să le pedepsească;
8Să-i lege pe-mpărații lor, Cu fiarele lanțurilor Și în obezi pe-aceia cari Se dovedesc a fi mai mari,
9Ca judecățile rostite, Să fie – astfel – împlinite! Lucrul acesta, ne-ndoios, O cinste-i pentru credincios. Aduceți laude, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu!