1Aduceți laude, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu, „Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!”
2Să spună-ntregul Israel Și să mărturisească el Despre-ndurarea Domnului: „Ea ține-n veacul veacului!”
3A lui Aron casă, la fel, Să povestească despre El, Spunând despre-ndurarea Lui: „Ea ține-n veacul veacului!”
4Cei ce se tem de Dumnezeu Să spună, întărind mereu, Despre-ndurarea Domnului; „Ea ține-n veacul veacului!”
5Când la strâmtoare m-am aflat, Pe Dumnezeu eu L-am chemat. Al meu glas, El l-a auzit Și ajutor mi-a dăruit. De la strâmtoare m-a luat Și în loc larg m-a așezat.
6Nicicând, teamă nu voi avea, Căci Domnul e de partea mea: Ce pot să-mi facă, oare, mie, Niște bieți oameni, când se știe Că Dumnezeu mă sprijinește Și că mereu mă ocrotește?
7Iată că ajutorul meu Este al nostru Dumnezeu Și-s bucuros că împlinite Îmi sunt dorințele nutrite În inimă, față de cei Cari se vădesc vrăjmași ai mei.
8Mai bine cauți, tot mereu, Un adăpost la Dumnezeu, Decât să fii încrezător În om și-n al său ajutor.
9Mai bine cauți, tot mereu, Un adăpost la Dumnezeu, Decât să te-ncrezi în cei cari Se dovedesc a fi mai mari.
10De neamuri sunt înconjurat, Dar eu nu m-am înspăimântat Când mă-ncolțiră în cetăți, Pentru că iute, în bucăți, În Numele Domnului meu, Le voi tăia, pe toate, eu.
11De neamuri sunt împresurat, Însă nu m-am înspăimântat Căci, în bucăți le tai, mereu, În Numele Domnului meu.
12Ca niște roiuri de albine, Se repeziră peste mine, Dar ca un foc de spini se-arată Care se stinge de îndată.
13Eu știu că tu mă împingeai, Pentru că tu, să cad, voiai, Dar Dumnezeu m-a sprijinit.
14Tăria mea S-a dovedit Și pricina cu care eu Am să mă laud, tot mereu.
15Se-aude, peste-ntreaga fire, Doar strigăte de mântuire Și biruință, izbucnite Din corturile locuite De către cei care-s vădiți Că sunt oameni neprihăniți, Căci Dumnezeu le dă putința Ca să câștige biruința!
16Dreapta-Și înalță Dumnezeu, Căci ea va birui mereu. Doar dreapta Lui are putința Ca să câștige biruința.
17Nu voi muri! Am să trăiesc Și voi putea să povestesc Lucrările nemaivăzute Care de Domnul sunt făcute.
18De Domnul fost-am pedepsit, Dar ca să mor n-a-ngăduit.
19Deschideți porțile pe care Neprihănirea doar le are, Să intru și, pe Dumnezeu, Apoi să-L laud, tot mereu.
20Pe poarta Domnului, să știți, Intră doar cei neprihăniți.
21Te laud, Doamne, ne-ncetat, Pentru că Tu m-ai ascultat Și-ndurător Te-ai dovedit Atuncea când m-ai mântuit.
22Piatra ce fost-a lepădată De meșterii zidar, odată, Iată – acuma – e adusă Și-n capul unghiului e pusă.
23Lucrul acesta – am văzut – Precum că Domnul l-a făcut, Iar pentru-ai noști’ ochi o să fie, Mereu, drept o minunăție.
24Haideți ca să ne bucurăm Și veseli să ne arătăm, În astă zi care-i făcută
25De Dumnezeu! Doamne, ajută Și dă izbândă, ne-ncetat!
26Să fie binecuvântat Acela care-acum sosește, Acela care se vădește Că-n Sfântul Nume-al Domnului, Vine acum! Din Casa Lui, Vă binecuvântăm, mereu.
27Al nostru Domn e Dumnezeu. Asupra noastră El veghează, Pentru că El ne luminează. Cu funii tari, voi să legați Vita pe cari drept jertfă-o dați. Duceți-o-n fața Domnului, La coarnele altarului!
28Doamne, ești Dumnezeul meu Și laude Îți aduc eu. Cât pe pământ am să trăiesc Pe Domnul am să-L preamăresc.
29Aduceți laude, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!