1Deci fiule, să iei aminte: De vei lua aste cuvinte, Dacă a mea învățătură Ai s-o întâmpini cu căldură Și-apoi la inimă-o vei pune,
2Aminte la înțelepciune De vei lua și-ai să te pleci Înspre pricepere și deci
3Dacă vei cere-n rugăciune Cunoaștere și-nțelepciune
4Și dacă o vei căuta Ca pe argint – comoara ta Doar ea fiind – atuncea poți
5Să înțelegi și să socoți Ce este frica Domnului, Și vei găsi știința Lui.
6Căci Domnul dă înțelepciune, Și-n al tău suflet o va pune. Din gura Lui iese știință, Pricepere și cunoștință.
7El izbăvește și păziți Sunt toți acei neprihăniți. El scut îi este, pe vecie, Celui ce-n nevinovăție Umblă mereu. El ocrotește
8Neprihănirea și păzește Cărarea celor ce-s ai Lui – Deci credincioși ai Domnului.
9Atuncea, tu vei înțelege Care-i adevărata lege, Ce e dreptate, judecată, Ce-i dat neprihănirii plată, Care sunt căile spre bine Și ce folos au pentru tine.
10Înțelepciunea îți va sta De-a pururi, în inima ta. Pentru-al tău suflet, cunoștința
11Va fi plăcere; chibzuința Te va veghea și, zi de zi, Priceperea te va păzi
12Ca să te scape tot mereu, De calea rea, de drumul greu, De omul păcătos cu toate Cuvintele sale stricate;
13La fel, de cei cari rătăcesc Pe negre căi, căci părăsesc Cărarea adevărului
14Și în facerea răului – În răutate – și-au găsit
15Plăceri, fiindcă au pășit Pe drumuri strâmbe și sucite.
16Te va scăpa – pe negândite – Și de nevasta altuia, Și de străina care vrea, Cu vorbe de ademenire, Să pună a ei stăpânire, Pe tine – după ce-a lăsat
17Pe cel care i-a fost bărbat, Din tinerețe și voit, Cu știre, a nesocotit Chiar legământul Domnului.
18Astfel dar, prin călcarea lui, Casa-i pogoară la cei morți, Iar drumul spre-ale morții porți.
19Acei care se duc la ea, Să plece nu vor mai putea – Nicicând – ‘napoi, pentru că bieții, Nu mai găsesc cărarea vieții.
20Dar tu ascultă-mă pe mine: Pe calea omului de bine Doar să pășești necontenit, Cu omul cel neprihănit!
21Căci numai cei neîntinați – Făr’ de prihană – sunt lăsați, În țară, ca locuitori.
22Cât despre cei răufăcători, Sunt nimiciți și-afară scoși. La fel și cei necredincioși, Din țară vor fi smulși și ei Și-asemeni lor, toți cei mișei.