Numbers 24
1 Balaam când iar a observat Că Domnu-a binecuvântat Pe Israel, nu s-a grăbit – La fel precum a mai fugit, În alte dăți – la descântat Ci, spre pustie, s-a uitat.
2 În largul ei, el l-a zărit Pe Israel, stând rânduit În corturi, după seminție. Atunci s-a întâmplat să vie Al Domnului Duh, peste el
3 Și-a prorocit, în acest fel: „Mie, cari sunt chemat Balaam Și, pe Beor, tată, îl am, Ochii îmi sunt deschiși, mereu,
4 Și-aud glasul lui Dumnezeu. Am viziunea Domnului Și mă închin ‘naintea Lui, Căzând cu fața la pământ, Iar ochii, tot deschiși, îmi sânt. Iată acuma, eu – Balaam – O veste, pentru tine, am:
5 „Cât de frumoase corturi ai – Tu, Iacove – în care stai! Ce locuințe minunate, Are Israelul, durate!
6 Ca niște văi apar fiind, Ca și grădini ce se întind Lângă un râu curgând în voie, Ca și copacii de aloe, Pe care Domnul i-a sădit, Ca cedrii care și-au găsit Loc, lângă apa râului.
7 Ape se scurg, din vadra lui. Sămânța lui nu-i însetată, De ape mari fiind udată, Căci curg în jurul ei, șireag. Mult mai presus decât Agag, Se-nalță al său Împărat. Iată dar, că s-a-nfiripat, Acum, a lui împărăție Și tare, ea are să fie.
8 Domnul, de mână, l-a luat Și-apoi, El l-a eliberat, Din al Egiptului ținut. Puternic, astfel, s-a făcut Și a ajuns tăria lui, Precum cea a bivolului. Pe orice neam, îl nimicește, Atunci când i se-mpotrivește. El sfarmă oasele oricui Și-l stinge, cu săgeata lui.
9 Genunchii, el și-i îndoiește, Atuncea când se odihnește, Asemenea ca și un leu. Ca o leoaică e, mereu. De cine, el, va fi sculat? Să fie binecuvântat Oricine-l binecuvintează; Dar blestemat, cel ce cutează Să-l blesteme, are să fie!”
10 Balac se-aprinse de mânie, Când pe Balaam, l-a auzit. Bătând din palme, i-a vorbit: „Ca să îi blestemi, te-am chemat, Dar tu i-ai binecuvântat, De trei ori, pe vrăjmașii mei!
11 Pleacă acasă! Fă ce vrei, Căci cinste-am vrut să îți dau eu, Dar văd acum, că Dumnezeu – Din felu-n care tu vorbești – Nu te-a lăsat să o primești.”
12 Balaam a zis: „Eh! Nu ți-am spus, Atunci când solii m-au adus,
13 Că și dacă o să îmi dai Casa pe care tu o ai, Cu aur și argint ticsită, Vorba care va fi rostită, Nu pot s-o spun din capul meu, Ci numai cum vrea Dumnezeu? Nu zic nici bine și nici rău, Ci spun numai cuvântul Său.
14 Acuma dar, iată că eu Pleca-voi la poporul meu. Mă-ntorc acasă, fii pe pace. Dar hai să-ți spun ce îi va face Acest popor ce îl zărești, Poporului ce-l stăpânești.”
15 Balaam, în urmă, a vorbit Și-n acest fel, a prorocit: „Iată, eu sunt chemat Balaam Și pe Beor, tată, îl am. Ochii îmi sunt deschiși, mereu,
16 Și-aud glasul lui Dumnezeu. Am viziunea Domnului Și mă închin ‘naintea Lui Căzând cu fața la pământ, Iar ochii, tot deschiși, îmi sânt. De-aceea astăzi, eu – Balaam – O veste, pentru tine, am:
17 Iată, privesc pe-al vremii drum Și îl zăresc, dar nu acum – Aproape – ci în depărtare. Eu văd, din Iacov, cum răsare O stea ce urcă peste fire. Văd un toiag de cârmuire Care-a ieșit din Israel. Străpunge-va Moabul El, Și îi va prăpădi – să știi – În urmă, pe-ai lui Set copii.
18 Peste Edom, El stăpânește; Peste Seir apoi, domnește Și peste toți aceia cari Îi sunt vrăjmașii. Fapte mari,
19 Are să facă Israel. Acel care-a ieșit din el – Care, din Iacov, S-a-nălțat – Domnește ca un împărat, Căci este un stăpânitor. Va prinde orice muritor Cari, din cetăți, va fi scăpat.”
20 Balaam, în juru-i, s-a uitat. Pe-Abimelec, el l-a zărit Și iată ce i-a prorocit: „Abimelec este cel care E – dintre neamuri – cel mai mare. El este-ntâiul, negreșit; Dar într-o zi, e nimicit.”
21 Către Cheniți, când s-a uitat, Balaam așa a cuvântat: „E tare locuința ta, Iar cuibul ți l-ai pus a sta Pe stâncă, însă – negreșit –
22 Cain o să fie pustiit, Căci iată, trebuie să vie Asur, să-l ducă în robie.
23 Balaam, apoi, iar a vorbit Și iată ce a prorocit: „Vai! Cine poate să trăiască, Atunci când are să-mplinească, Aceste lucruri, Dumnezeu?
24 Niște corăbii, zăresc eu: Cei din Chitim au să sosească. Pe-Asur, au să îl nimicească, Și pe Eber. Pe negândite, Și ele fi-vor nimicite.”
25 Balaam, în urmă, s-a sculat Și către casă a plecat. Balac a procedat la fel: Acasă, a plecat și el.