1În vremea când se potrivea Luna a șaptea că-ncepea, În ale lor cetăți ședeau Cei cari din Israel erau. Apoi, cu toți se adunară Și la Ierusalim plecară. În fața porții apelor, S-a adunat acel popor Și-apoi pe Ezra l-a chemat Căci să citească, l-a rugat, Legea, de Dumnezeu lăsată, Care prin Moise a fost dată.
2Preotul Ezra a venit Și oamenilor le-a citit Legea lui Moise. Adunați, Erau femei, cât și bărbați Care, cu toți se dovedeau Că Legea o înțelegeau. Luna a șaptea începea, Fiind întâia zi din ea.
3În fața porții apelor, Ezra citi, pentru popor, Legea, de Dumnezeu lăsată, Care prin Moise a fost dată. Din zori, citirea a-nceput, Până amiază s-a făcut. Atent, poporul s-a vădit, Atunci când Legea s-a citit.
4Un jilț de lemn a fost adus Și pe-o ‘nălțime a fost pus. Ezra, pe jilț, s-a așezat. Cei cari în dreapta lui au stat, Au fost: Șema, cu Hilchia, Cu Urie, Matitia, Cu Anania și-n sfârșit, Maaseia. Cei ce-au venit Și-au stat la stânga, lângă el, Au fost: Pedaia, Mișael, Cu Hașbadana, Malchia, Cu Meșulam de-asemenea, Cu Zaharia negreșit Și cu Hașum într-un sfârșit.
5Ezra deschise cartea-ndată, Iar toată lumea adunată, Iute-n picioare, s-a sculat.
6Ezra L-a binecuvântat Pe Dumnezeul lor Cel mare Și „Amin!”, zis-a fiecare, Ținându-și mâinile-nălțate, Către înalturi îndreptate. Cu toți – în urmă – s-au plecat Și Domnului s-au închinat.
7Cei care Legea-au tâlcuit Și pe popor l-au lămurit, Au fost: Bani, cu Șerebia, Cu Iosua, cu Azaria; Maaseia a mai venit; Iamin și-Acub l-au însoțit; Cu Șabetai și Hodia, Chelita – de asemenea – Cu Iozabad, iar la sfârșit Hanan e cel care-a venit Și cu Pelaia. Însoțiți, Au fost aceștia, de Leviți. Ei au vorbit poporului Care ședea la locul lui.
8I-au deslușit Legea pe care, Domnul lui Israel o are, Încât cu toți s-au dumirit Și-au înțeles ce s-a citit.
9Apoi, Neemia – cel care, Rangul de dregător îl are – Ezra – cari preot era, dar Se dovedea și cărturar – Și cu Leviții au vorbit Poporului și-au glăsuit: „Ziua aceasta, minunată, Lui Dumnezeu Îi e-nchinată. Acuma voi, atenți să fiți! Nu plângeți și nu vă bociți!” Poporu-ntreg se tânguia, Când slova Legii se citea.
10Ei au mai zis: „Acum, plecați Și, cărnuri grase, să mâncați. Beți băuturi dulci, iar apoi – O parte – să trimiteți voi Și celor care n-au nimic, Să aibă și ei, câteun pic, Căci ziua asta minunată, Domnului nostru-i e-nchinată. Nu vă mâhniți, căci bucuria Lui Dumnezeu vă e tăria.
11Leviții, prin popor, umblau, Căci ei, pe oameni, căutau Să-i potolească. „Tăceți dar, Și nu vă mâhniți în zadar, Căci ziua asta se arată Sfântă a fi și minunată!”
12Întreg poporul a plecat De a băut și a mâncat. Apoi, trimis-au câteun pic, Celor ce nu aveau nimic, Căci înțeles-au – negreșit – Cuvântul ce s-a tâlcuit.
13A doua zi, aceia cari, Peste familii sunt mai mari, Cu tot soborul de preoți, Precum și cu Leviții toți, La Ezra-au mers, să le vorbească Și Legea să le-o tâlcuiască.
14În cartea Legii au găsit Că Dumnezeu a poruncit, Prin Moise, fiilor pe care Neamul lui Israel îi are, În corturi doar, să locuiască, Atunci când au să prăznuiască Acele sărbători cerute A șaptea lună-a fi ținute.
15Atunci, în țară, au trimis – Îndată – soli, prin care-au zis: „Grabnic, la munte să plecați, Căci trebuie să adunați Crengi de măslin și mirt. Apoi, Crengi de finic să strângeți voi; De-asemenea, să nu uitați Că trebuie să mai tăiați Crengi din copacii cei stufoși Și din măslinii rămuroși Care sălbatici se vădesc. Aceste crengi ne trebuiesc, Căci vrem, din ele, mai apoi, Să facem corturi, pentru noi, Așa după cum Domnu-a zis Și precum e, în Lege, scris.”
16Poporu-atunci, grabnic, s-a dus Și crengi, din munte, a adus. Pe urmă, corturi a făcut – Așa precum i s-a cerut – Pe-acoperișul caselor, În curțile caselor lor, În fața unei porți aflate Chiar la intrarea în cetate – Cari „a lui Efraim” se cheamă – Și-n locul gol – de bună seamă – Aflat în fața porților Chemate „ale apelor”. Chiar și la Templul Domnului – Adică-n curtea Casei Lui – Poporul, corturi, și-a făcut, După cum Legea a cerut.
17Toți robii care-atunci scăpară Și se întoarseră în țară, Corturi, de-ndat’, și-au întocmit Și-n ele-apoi, au locuit. De pe când Iosua trăia – Cari, al lui Nun fiu, se vădea – Așa ceva nu s-a văzut, Căci nimenea n-a mai ținut, A corturilor sărbătoare. A fost o veselie mare, În ziua ‘ceea, negreșit.
18Din cartea Legii s-a citit, Din prima zi când s-a văzut Că sărbătoarea a-nceput, Și până când ea s-a sfârșit. O săptămână-au prăznuit A corturilor sărbătoare Și-apoi, o sfântă adunare, A opta zi, ei au ținut, Așa precum a fost cerut.