1„Astă poruncă-i pentru toți, Pentru cei care sunt preoți!
2Dacă n-o să Mă ascultați Și dacă slavă n-o să-I dați Numelui Meu, arunc în voi Blestemul și blestem apoi Ceea ce-ați binecuvântat. Aflați că am și blestemat, Căci loc, în inimi, n-ați găsit, Pentru ceea ce-am poruncit” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.
3Sămânța, Eu vă nimicesc Și-n față am să vă zvârlesc Baliga vitelor pe care Mi le jertfiți, fără-ncetare. Alăturea de ele-apoi, Luați aveți să fiți și voi.
4Veți ști atunci, precum că Eu – Doar pentru legământul Meu Care-i cu Levi încheiat – Astă poruncă v-am lăsat, Căci în picioare-am vrut să fie Ăst legământ, pentru vecie” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.
5„Iată, ăst legământ al Meu, Viață și pace, dă mereu. Eu i l-am dat – de bună seamă – De Mine ca să aibă teamă, Iar el teamă a arătat Și de-al Meu Nume-a tremurat.
6Căci Legea adevărului Aflatu-s-a în gura lui Și-astfel nimic nelegiuit, Pe buze, nu i s-a găsit. Cu Mine-a mers el, peste fire, În pace și neprihănire Și-apoi pe mulți i-a abătut Din relele ce le-au făcut.
7Iată că preotu-i cel care Știința-n paza lui o are. De-aceea, doar din a lui gură, Mereu, se-așteaptă-nvățătură, Căci el este un sol pe care Domnul oștirilor îl are.
8Din cale, voi v-ați abătut Și-apoi din Lege ați făcut Doar un prilej care să dea, La mulți, putința de-a cădea, Iar legământul încheiat Cu Levi, voi l-ați încălcat” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.
9„Am să vă fac disprețuiți Și o s-ajungeți înjosiți În fața-ntregului popor, Căci fețele oamenilor, Neîncetat, voi le priveați Atunci când Legea tălmăceați, Și pentru că nu ați păzit Căile ce le-am rânduit.”
10N-avem un singur Tată noi? Și nu un Dumnezeu, apoi, E Cel care ne-a întocmit? Atunci, de ce ne-am dovedit Necredincioși fără-ncetare, Unul față de altul, oare, Încât ajuns-am de-am călcat Și legământul încheiat De către cei ce se vădeau Cum că ai noști părinți erau?
11Iuda, și el – neîndoios – S-a arătat necredincios. Iată, în Iuda, printre voi – Și în Ierusalim apoi, Așa cum bine e știut – O urâciune s-a făcut, Fiindcă Iuda a spurcat Ceea ce fost-a închinat Doar Domnului – ce se vădește Precum că Domnul mult iubește – Luând pe fiica cea pe care Un dumnezeu străin o are.
12Domnul va nimici pe cel Care-a lucrat în acest fel. Îl va zdrobi și pe cel care Veghează și răspunderi are, Și pe cel cari o să se ducă Dar de mâncare să aducă În fața Domnului aflat În fruntea oștii așezat. Pe toți aceștia – negreșit – Din Iacov, îi va fi zdrobit.
13Iată dar, ce mai faceți voi: Umpleți cu lacrimi, mai apoi, Altarul Domnului, plângând Și gemete mereu scoțând, Astfel încât El nu mai poate Privi la darurile toate Ce le-ați adus și-astfel – vă zic – El nu poate primi nimic Din tot ceea ce ați adus Și în a Lui față ați pus.
14Dacă, „De ce?”, voi întrebați, Răspunsul ce îl căpătați Este acesta: „Negreșit, Domnul drept martor S-a vădit, Căci între tine este – iată – Și-ntre nevasta cea luată În tinerețe – ne-ndoios – Căreia-i ești necredincios, Măcar că ți se dovedește Tovarășe și te-nsoțește Căci tu cu ea ai încheiat Un legământ, când v-ați luat!
15Dar Dumnezeu nu este, oare, Acela Unul singur care Suflarea vieți-a pus în noi Și-n viață ne-a păstrat apoi? Și ce fel de cerință are Acela Unul singur, oare? Sămânță care te vădești Cum că dumnezeiască ești! Seama luați, neîndoios, Și nimenea, necredincios, Să nu-i fie soaței pe care, Din tinerețea lui o are!
16„Căci despărțirea Îmi e Mie, Urâtă, în căsătorie!” – Domnul a zis, Cel cari mereu, În Israel, e Dumnezeu. „Urâți – de-asemeni – Îmi sunt Mie, Aceia cari cu silnicie Și-acoperă straiele lor” – A zis Domnul oștirilor. „Seamă luați și vă păziți! Necredincioși, voi să nu fiți!”
17Prin vorbele spuse de voi, Pe Domnu-l obosiți apoi Și-n urmă mai și cutezați, Nepăsători, să întrebați: „Oare, cu ce L-am obosit?” Iată răspunsul potrivit: „Prin faptul că ați zis: „Oricine Va face rău, e primit bine Și-i bun în fața Domnului, Căci el este plăcerea Lui!” Prin faptul că ați cuvântat Și-ați îndrăznit de-ați întrebat: „Unde e Cel care, mereu, E al dreptății Dumnezeu?”