1Când Iosua a-mbătrânit, Domnul, în ăst fel, i-a vorbit: „Mult ai umblat pe-al vieții drum Și-n vârstă ai ajuns de-acum, Iar țara ce-a rămas și care Vreau s-o supuneți este mare.
2Iată dar, ce a mai rămas De cucerit, la acest ceas: Ținutul care-i stăpânit De Filisteni, cel locuit De neamul Gheșuriților
3Pornind de la râul Șihor Cari merge – în curgerea lui, Spre marginea Egiptului – Și până la hotarul care Ecronu-n miazănoapte-l are. Ținutu-acesta Canaanit, De drept, trebuie socotit. Cinci domni acolo-s, bunăoară, Care din Filisteni, coboară: Unul, la Gaza, e aflat; Altu-n Asdod e împărat; Unul, în Ascalon, domnește, Altul, în Gat, împărățește, Iar ultimul dintre acei Este-n Ecron. Pe lângă ei, Ținutul – precum bine știți – E stăpânit și de Aviți.
4La miazăzi – cum ați văzut – E-al Canaaniților ținut, Precum și marea care ține De Sidoniți și care vine Pân’ la Afec și-ajunge dar, Cu Amoriții în hotar.
5Urmează-apoi țara pe care Neamul Ghibliților o are, Și tot Libanul risipit În părțile de răsărit – De la Bal-Gad, în sus, pornind, La muntele Hermon ieșind, Și până hăt departe-n zare, Spre a Hamatului intrare.
6Pe cei ce-n munte-au locuit – Pe cei ce-n el s-au pripășit – Din Misrefot-Maim pornind Și-n urmă la Liban ieșind – Urmează să îi nimicesc. Aceștia toți alcătuiesc Poporul Sidoniților. Voi izgoni acest popor Din fața fiilor ce-i are A lui Israel adunare. Deci nici o grijă să nu ai, Ci tu va trebui să-i dai Țara aceasta-n stăpânire. Vei face a ei împărțire, Prin sorți, precum ți-am poruncit.
7Pământul ei va fi-mpărțit La nouă seminții aflate În țară, și la jumătate – Adică din ce mai rămase, Din seminția lui Manase.”
8Toată-a lui Ruben seminție Și a lui Gad – precum se știe – Cu jumătate dintre case Din seminția lui Manase, Au căpătat ca moștenire Și au luat în stăpânire, Ținutul care s-a aflat Peste Iordan, desfășurat În zare, către răsărit. Ei, de la Moise, l-au primit, Cari este rob al Domnului.
9Hotarele ținutului Pornesc din Aroerul care, Râul Arnon, în coaste-l are, De la cetatea întărită Care în vale-i construită, Iar al Medebei șes întins E între ele-apoi cuprins. Câmpia-n zare se pierdea Și-apoi, Dibonu-l atingea.
10Prinse erau, între hotare, Toate cetățile pe care Le-a stăpânit, cândva, Sihon – Cel ce domnise la Hesbon Și care fost-a împărat, Peste-Amoriți încoronat – Mergând pân’ la ținutul care, Poporul lui Amon îl are.
11De-asemenea, mai cuprindea Pământul pe care-l avea Ținutul Galaadului, Iar în continuarea lui, Ținutul Gheșuriților, Ținutul Macatiților, Tot muntele Hermonului Și țarina Basanului, Până la Salca, hăt în zare.
12Se mai aflau, între hotare, Împărăția ce-o avea Og, în Basan – când cârmuia Înscăunat la Aștarot Și stăpânea Edreiul tot. Og împărat și-al său popor, Din neamul Refaimiților Se pogorâră – după viță – Fiind singura rămășiță A neamului acela mare. Moise, pe rând, pe fiecare Din împărați, i-a biruit Și, din ținut, i-a izgonit.
13După ce, țara, le-au luat, Israeliții i-au lăsat Să stea-ntre ei, pe Gheșuriți Și-asemenea pe Macatiți Cari până azi au locuit Cu ei, căci nu i-au izgonit.
14Doar a lui Levi seminție Nu a primit nici o moșie Pe cari să pună stăpânire Și să o aibă moștenire, Ci jertfele ce sunt menite A fi de flăcări mistuite Spre a-L cinsti pe Dumnezeu, Au fost lăsate-a fi, mereu, Drept moștenire tuturor Din ramura Leviților.
15Moise, cu drept de moștenire, A dat din țară-n stăpânire, O parte Rubeniților După familiile lor.
16Ținutul care li s-a dat Și-n stăpânire l-au luat, Cuprinde Aroerul care, Râul Arnon, în coaste-l are, Cetatea ‘ceea întărită Care, în vale, e zidită; Urmează-apoi câmpia toată Cari la Medeba e aflată,
17Cetățile de pe câmpie Care țineau, precum se știe, De-mpărăția din Hesbon Și-anume: Bet-Baal-Meon, Dibonul, Bamot-Bal urmat
18De Chedemot, Iahaț, Mefat,
19De Sibma și Chiriatim; Țeret-Hașarul îl găsim Pe muntele ce se ițește Din valea ce îl mărginește;
20Urmează-apoi Bet-Ieșimot Și Bet-Peor, ținutul tot Cari lângă Pisga se întinde Și poala muntelui cuprinde,
21Cetățile de pe câmpie Și-a lui Sihon împărăție – Cel care, la Hesbon, a stat, Peste-Amorioți, ca împărat. Moise, cu el, s-a războit Și cu cei care au domnit În Madian, și i-a bătut. Astfel, în lupte, au căzut – Întâi – Evi, Rechem și Țur, Urmați de Reba și de Hur. Aceștia domnitori erau Și, din Sihon, se pogorau.
22Printre acei ce au pierit În lupte-atunci, s-a nimerit Să fie și Balaam, cel care, Drept tată, pe Beor, îl are.
23Moise a dat acel ținut Copiilor ce i-a avut Ruben, să-l ia în stăpânire Și să îl aibă moștenire. Acest ținut, primit în dar, Are Iordanul, drept hotar.
24Moise a dat Gadiților – După familiile lor – O altă parte-n stăpânire, Ca să le fie moștenire.
25Astfel, Gadiții au luat Iazerul și-au mai căpătat Cetățile-n Galaad aflate; Au mai primit și jumătate Din tot acel ținut pe care, Poporul lui Amon îl are. Spre câmpul Aroerului – Cari are Raba-n fața lui –
26Ținutu-n coasta lui avea Hesbonul și se întindea Pân’ la Ramat-Mițpe, în zare, Și ajungea, în depărtare Apoi, până la Betonim; Pornind de la Mahanaim, Către Debir se întindea – Cu care se și mărginea –
27Și către Bet-Haram, în vale. El atingea Sucotu-n cale, Apoi Bet-Nimra și Țafon – O rămășiță-a lui Sihon Cel care, la Hesbon, domnise. Iordanu-n coastă-l mărginise Până la marea cea chemată „A Chineretului”, aflată Peste Iordan, spre răsărit.
28Acest ținut, l-au moștenit Fiii lui Gad și toți ai lor, Din ramura Gadiților.
29La jumătate dintre case Din seminția lui Manase, Moise a dat, în stăpânire Pentru-a le fi de moștenire,
30Ținutul din Mahanaim, Apoi Basanul – precum știm – Și tot ceea ce-a stăpânit Og – împăratul ce-a domnit Peste Basan. Le-au mai fost date Apoi, și târgurile-aflate În al Basanului ținut. Șaizeci, la număr, s-au făcut Aste cetăți, iar al lor șir, Drept târgurile lui Iair, Ajunseră a fi știute Și sub ăst nume-s cunoscute.
31A Galaadului cetate S-a împărțit în jumătate – Ca Aștarot și ca Edrei – Pentru că toate-aceste trei, Cetățile lui Og erau Și, în Basan, se înălțau. Ele-au fost date lui Machir Și fiilor din al său șir – Mai bine zis, la jumătate Dintre familiile-aflate În neamul său, cari, după case, Pogoară-n lume, din Manase.
32Aceste părți de moștenire, Date le-au fost în stăpânire, De către Moise, când ședeau Cu toți strânși și așteptau În țarina Moabului, În fața Ierihonului, Chiar lângă malul cel pe care Iordanu-n răsărit îl are.
33Doar a lui Levi seminție Nu a primit nici o moșie Pe cari să pună stăpânire Și să o aibă moștenire, Pentru că „numai Dumnezeu” – Domnul a zis – „este, mereu, Drept moștenire a celor Din ramura Leviților”.