1A treia zi, după aceea, Urmă – în Cana Galileea – Ca să se facă nuntă mare, Cu mulți nuntași, nuntă la care – Printre acei care s-au dus – A fost și mama lui Iisus.
2Mai fost-a invitat, aici, Iisus, cu ai Săi ucenici.
3Când vinul, tot, s-a isprăvit, A mers Maria și-a vorbit, Cu al ei Fiu, deci, cu Iisus: „Nu mai e vin!”, iar El a spus:
4„Femeie, ascultă-Mă bine: Ce am a face Eu, cu tine? Al Meu ceas, încă, n-a venit!”
5Mama, atunci, a poruncit, La slugi: „Să ascultați, de El!”
6Acolo, în locul acel, Vreo șase vase se găseau – De piatră – după cum cereau Credințele israelite. Pentru spălare, folosite, Acele vase mari, erau. Două, trei vedre trebuiau, Spre a umplea, unul din ele.
7„Cu apă, vasele acele, Le umpleți!” – porunci Iisus. Ei le umplură, până sus.
8„Acum, din ele, să luați Și, nunului, să bea, îi dați!” – Iisus mai zise, slugilor.
9Nunul – un bun cunoscător – Gustând apa ce i s-a dat, Care, în vin, s-a preschimbat – De unde e, el n-avea știre (Doar slugile) – chemă pe mire,
10Zicând: „La masă, orișicine, Pune vin bun. Lumea bea bine, Iar mirele, abia apoi, Dă vinul slab – deci, mai ‘napoi. Dar tu, pe dos, ai procedat: Vinul cel bun, tu l-ai păstrat, Până târziu – precum vedem – Și-abia acum, ni-l dai, să-l bem!”
11În acest fel, au început Minunile, ce le-a făcut Iisus, în Cana Galileea. Și-a arătat, în vremea ‘ceea, Slava, iar ucenicii Lui, Crezură-n Fiul omului.
12Apoi, de mama Sa-nsoțit, De frați și ucenici, grăbit, Spre Capernaum, S-a-ndreptat, Unde, câteva zile-a stat.
13În pragul sărbătorilor – Spre Paștele Iudeilor – Iisus a hotărât: „Pornim, Cu toții, spre Ierusalim!”
14Când, în cetate, au sosit, S-a dus în Templu. Ce-a găsit, Atunci, acolo, L-a-ntristat. Templul fusese transformat Într-un bazar; în el, erau, Prezenți, cei ce negoț făceau: Erau mulți vânzători de oi, Precum și cei ce vindeau boi; De-asemeni, fost-au, printre ei, Și vânzători de porumbei, Iar la oparte – jos – ședeau Aceia care, bani, schimbau.
15Iisus, un bici, a împletit, Din ștreanguri, și-apoi, i-a gonit Pe toți cei care vindeau oi, Sau porumbei, sau vindeau boi; S-a-ntors, în urmă, supărat, Și, mesele, le-a răsturnat, Zarafilor ce se aflau În Templu, banii, de-i schimbau.
16Iisus a zis, către acei Ce fac negoț cu porumbei: „Scoateți afară, tot ce-aveți Adus aici, și nu faceți, Din Templele lui Dumnezeu – Din Casele Tatălui Meu – O casă de negustorie! Așa ceva, să nu mai fie, Nicicând, aici! Ați auzit?!”
17Discipolii și-au amintit, Ce – din vechime – fost-a scris, Prin prorocie, când s-a zis: „Râvna Mă mistuie, pe Mine, Pentru-a Ta casă, pentru Tine.”
18Iudei-au spus: „Dar, cine ești? Prin ce semn, poți să dovedești, Că ai putere, ca să faci, Tot ce ne spui? Ei, ce zici? Taci?”
19Iisus răspunse: „Eu vă zic: Stricați Templul și-am să ridic, Tot ceea ce-ați dărâmat voi, Doar în trei zile, înapoi!”
20Iudeii au încremenit: „Ani, patruzeci, au trebuit – Muncindu-se neîncetat – Pentru-a fi Templul înălțat! Atuncea, cum poți Tu să zici Că în trei zile, îl ridici?!”
21Dar El vorbea norodului Acela, despre trupului Lui.
22De-aceea, când a înviat Din morți, și-apoi S-a arătat Discipolilor, negreșit, Că ei, cu toți, și-au amintit De vorbele ce le rostise, Când, despre Templu, le vorbise, Crezând tot ce-n Scripturi s-a scris Și ceea ce Iisus a zis.
23La acel Paște, când Iisus, Pân’ la Ierusalim, S-a dus, În al Său Nume, mulți crezură, Căci semnele, I le văzură.
24Dar El, în ei, nu se-ncredea, Pentru că bine-i cunoștea.
25De mărturiile cuiva – Referitor la cineva – El, trebuință, n-a avut. Întotdeauna a știut, Ce e ascuns, în fiecare, Ce fel de suflet, omul are.