1„Lui Efraim, vântul, îi place. De-aceea, el face ce face Și fuge către răsărit, De unde vântul a ieșit. Zilnic, minciuna, își sporește. Înșelăciunea-și înmulțește. Spre-Asiria s-a îndreptat Și-un legământ a încheiat. Egiptului, s-a dovedit Că untdelemn i-a dăruit.
2În ceartă, Domnul Se găsește Cu Iuda, și îl pedepsește Pe Iacov, după-a lui purtare, Iar după faptele pe care El le-a făcut, va căpăta Răsplata ce-o va merita.
3Era-n pântecul mamei sale, Atunci când a găsit cu cale, Ca brațul el să și-l întindă Și de călcâi apoi să-l prindă Pe frate’ său. S-a arătat Puternic, căci el s-a luptat Cu Dumnezeu. S-a războit
4Cu îngerul și-a biruit. Îl întâlnise la Betel Și-a plâns și s-a rugat de el. În locu-acela a venit Domnul și nouă ne-a vorbit.
5El este Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul” este al Său Nume.
6La Dumnezeu, te-ntoarce iar. Păstrează bunătatea dar, Și cu iubirea, tot mereu, Nădăjduind în Dumnezeu.
7E al lui Efraim popor, Asemeni unui negustor, Iar cumpăna ce-o folosește, Doar mincinoasă se vădește, Pentru că-n tot ceea ce face, Numai să-nșele lui îi place.
8Iar Efraim a cuvântat: „Iată dar, cu adevărat, Acuma m-am îmbogățit. Averile mi s-au sporit Și iată că, în munca mea, Nelegiuiri, nu ar putea Nimeni, nicicând, să fi aflat, Ca să-mi găsească vreun păcat.”
9Și totuși, află dar că Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu, Din vremurile de-nceput – Din al Egiptului ținut – Și pân’ acum. Am să fac dar, În corturi să locuiești iar, Ca-n zilele acelea care Erau zile de sărbătoare!
10Prorocilor, Eu le-am vorbit. Vedenii, Eu le-am dăruit. De-asemenea, pilde le-am dat.
11Dacă la idoli s-a dedat Ținutul Galaadului, Atunci locuitorii lui, Cu toții, nimiciți fi-vor, Căci ei slujesc idolilor. Ei, la Ghilgal, se duc apoi Și-n locu-acela jertfesc boi. Altarele ce le-au zidit Au să ajungă, negreșit, Morman de pietre ca să fie, Pe brazdele de pe câmpie.
12Odinioară, a fugit Iacov și s-a adăpostit Într-o câmpie, depărtată, Care, Aram, este chemată. S-a dus acolo ca să steie Și a slujit pentru-o femeie. Pentru-o femeie, Israel Turme-a păzit, în locu-acel.
13Dar de la Egipteni din țară, Printr-un proroc l-a scos afară Domnul, pe neamul Israel Și prin proroc l-a păzit El.
14Dar Efraim, pe Domnul său, Îl mâniase foarte rău. De-aceea, fi-va aruncat Asupră-i, sângele vărsat, Căci Domnul o să-i dea răsplată, Pentru ocara aruncată.”